Romani
1
Pavel, sclav al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu –
pe care El a promis-o mai dinainte în Sfintele Scripturi, prin profeţii Săi,
şi care se referă la Fiul Lui, care, în ce priveşte natura Sa umană, a venit ca descendent al lui David,
iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei, a fost desemnat, prin învierea morţilor, ca fiind Fiul lui Dumnezeu în putere: Isus Cristos, Domnul nostru,
prin care am primit privilegiul de a fi apostol, pentru a aduce toate naţiunile, de dragul Numelui Său, la credinţa care duce la ascultare
(dintre acestea sunteţi şi voi, cei chemaţi de Isus Cristos) –
tuturor celor care sunt în Roma, iubiţi ai lui Dumnezeu, chemaţi să fie sfinţi: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mai întâi, prin Isus Cristos, Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi toţi, întrucât credinţa voastră este proclamată în întreaga lume –
pentru că Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu proclamând Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că întotdeauna vă amintesc şi pe voi,
10 ori de câte ori mă rog, cerând ca, cel puţin acum, prin voia lui Dumnezeu, să am ocazia să vin la voi,
11 pentru că vreau să vă văd, ca să împărtăşesc cu voi vreun dar spiritual care să vă întărească.
12 Ceea ce vreau este ca atât voi, cât şi eu, să fim încurajaţi în acelaşi timp – voi prin credinţa mea, iar eu prin a voastră.
13 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că am vrut de multe ori să vin la voi, ca să pot aduna şi dintre voi vreun rod, aşa cum am adunat şi dintre celelalte naţiuni, dar până acum am fost împiedicat.
14 Eu sunt dator atât faţă de cel civilizat, cât şi faţă de barbar, atât faţă de cel educat, cât şi faţă de cel neştiutor,
15 de unde şi dorinţa mea de a vă proclama Evanghelia vouă, celor din Roma.
16 Mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede – mai întâi a iudeului, dar, de asemenea, şi a grecului –,
17 pentru că în ea este revelat faptul că a fi considerat drept înaintea lui Dumnezeu este o problemă care ţine de credinţă, de la început şi până la sfârşit, aşa cum este scris: „Cel considerat drept prin credinţă va trăi.”
18 Mânia lui Dumnezeu se revelează din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, ale căror căi rele îi împiedică să cunoască adevărul –
19 întrucât ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu le este clar, pentru că Dumnezeu le-a arătat aceasta:
20 de la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză,
21 pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au glorificat ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.
22 Spunând că sunt înţelepţi, au devenit oameni fără minte
23 şi au înlocuit gloria Dumnezeului nemuritor cu o imagine făcută în asemănarea omului muritor, a păsărilor, a fiarelor cu patru picioare şi a reptilelor.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat să facă lucrurile imorale pe care le doreau inimile lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei.
25 Ei au înlocuit adevărul lui Dumnezeu cu o minciună. S-au închinat şi au venerat creaţia în locul Creatorului – care trebuie să fie lăudat în veci, amin!
26 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor ruşinoase. Femeile au înlocuit folosirea naturală a sexului lor cu una care este contrară naturii,
27 iar bărbaţii, de asemenea, au renunţat la relaţia sexuală naturală şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, făcând lucruri ruşinoase unii cu alţii, şi au primit în ei înşişi pedeapsa pe care o meritau pentru pervertirea lor.
28 Pentru că au refuzat să păstreze în mintea lor cunoaşterea lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte. Astfel, ei fac lucruri pe care n-ar trebui să le facă.
29 Sunt plini de nedreptate, răutate, lăcomie, ură; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt răutăcioşi, bârfitori,
30 calomniatori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, se gândesc cum să facă rău, sunt neascultători de părinţi,
31 nesăbuiţi, nu-şi ţin promisiunile, nu arată dragoste faţă de alţii, sunt lipsiţi de îndurare.
32 Ei cunosc cerinţele impuse de Dumnezeu – că aceia care fac aceste lucruri merită moartea – şi, totuşi, nu numai că le fac, dar sunt şi de acord cu cei care le fac.