1 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Eu însumi sunt un israelit, un descendent din Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2 Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
3 „Doamne, ei Ţi-au omorât profeţii, Ţi-au dărâmat altarele, am fost lăsat doar eu şi încearcă să-mi ia viaţa!”
4 Însă ce i-a spus revelaţia divină? „Am păstrat pentru Mine şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5 Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har,
6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har.
7 Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut (însă celorlalţi le-a fost închisă mintea),
8 aşa cum este scris:Dumnezeu le-a dat un duh de amorţeală, ochi să nu vadă, urechi să nu audă, până în ziua de azi.
9 David spune:Fie ca mesele lor să devină o cursă şi o capcană – o ocazie de a păcătui şi o răsplată pentru ceea ce au făcut!
10 Fie ca ochii lor să fie întunecaţi, ca să nu mai vadă, iar spatele să le rămână pentru totdeauna încovoiat!
11 Atunci întreb: când n-au ascultat, au căzut de tot? În nici un caz, ci, datorită păcatului lor, salvarea a ajuns la naţiuni, pentru a-i face geloşi.
12 Acum, dacă păcatul lor i-a adus lumii binecuvântări bogate, iar căderea lor le-a adus naţiunilor binecuvântări bogate, cât de mari vor fi atunci binecuvântările pe care le va aduce faptul că ei toţi vor crede?!
13 Acum vă vorbesc vouă, naţiunilor, în măsura în care eu sunt un apostol pentru naţiuni: eu îmi glorific lucrarea
14 pentru a-mi face propriul popor gelos şi astfel să-i salvez pe unii dintre ei.
15 Şi dacă respingerea lor a adus împăcarea pentru lume, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?!
16 Dacă prima parte a aluatului oferit ca prim rod este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt; dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte.
17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte şi tu, care eşti un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai devenit părtaş în rădăcina bogată a măslinului,
18 nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine!
19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!”
20 Aşa este! Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci rămâi în reverenţă,
21 pentru că, dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine!
22 Observă deci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel şi tu vei fi tăiat!
23 Şi chiar ei, dacă nu rămân în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou.
24 Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce prin natură este un măslin sălbatic şi ai fost altoit – împotriva naturii – într-un măslin bun, cu atât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin!
25 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi acest mister (ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi!): o parte din Israel este împietrit pentru un timp, până când numărul complet al naţiunilor va veni la Dumnezeu.
26 Şi după cum este scris, tot Israelul va fi salvat, astfel:Din Sion va veni Eliberatorul, va îndepărta de la Iacov lipsa evlaviei.
27 Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi da la o parte păcatele.
28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani, de dragul vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi, de dragul strămoşilor lor,
29 pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
30 Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare, datorită neascultării lor,
31 la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca prin îndurarea arătată vouă să poată primi şi ei îndurare,
32 pentru că Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.
33 Cât de mari sunt bogăţiile, înţelepciunea şi cunoaşterea lui Dumnezeu! Cât de imposibil este să-I înţelegem hotărârile şi cât de imposibil este să-I înţelegem căile!
34 Cine a cunoscut felul în care gândeşte Domnul? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?
35 Sau cine I-a dat vreodată ceva, iar El să trebuiască să-i dea înapoi?
36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria, pentru totdeauna! Amin!