1 De aceea, tu, care-i condamni pe alţii, n-ai nici o scuză, întrucât prin faptul că-l condamni pe altul te condamni de fapt pe tine însuţi, pentru că tu, care-l condamni, faci aceleaşi lucruri!
2 Ştim că judecata lui Dumnezeu faţă de cei care fac aceste lucruri este în conformitate cu adevărul.
3 Crezi că tu, care-i condamni pe cei care fac astfel de lucruri dar pe care le faci şi tu, vei scăpa de condamnarea lui Dumnezeu?
4 Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii Sale, răbdarea şi perseverenţa Lui şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu este pentru a te conduce la pocăinţă?
5 Dar, din cauza încăpăţânării tale şi din cauza inimii tale care nu vrea să se pocăiască, tu faci ca pedeapsa ta să fie mai mare în ziua când vor fi revelate mânia şi judecata dreaptă ale lui Dumnezeu!
6 El va răsplăti fiecăruia după faptele lui –
7 celor care, prin perseverenţa de a face bine, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică,
8 dar celor care, din ambiţie egoistă, resping adevărul şi aleg nedreptatea, le va da furie şi mânie.
9 Va fi suferinţă şi durere peste toţi cei care fac răul – mai întâi peste iudeu şi, de asemenea, şi peste grec –
10 dar va fi glorie, onoare şi pace peste toţi cei care fac binele – mai întâi peste iudeu şi, de asemenea, şi peste grec,
11 pentru că Dumnezeu nu arată părtinire.
12 Cei care au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar cei care au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi pe baza Legii,
13 pentru că nu cei care doar aud Legea sunt consideraţi drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei care fac ceea ce cere Legea sunt cei care vor fi consideraţi drepţi.
14 Când naţiunile, care nu au Legea, fac în mod natural ceea ce cere Legea, ele, deşi nu au Legea, îşi sunt singure lege.
15 Ele arată că ceea ce porunceşte Legea este scris în inimile lor. De asemenea, şi conştiinţa lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele.
16 Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca gândurile ascunse ale oamenilor.
17 Dar dacă tu te numeşti iudeu şi îţi pui încrederea în Lege, te lauzi cu Dumnezeu,
18 cunoşti voia Lui, îţi dai seama de ceea ce este bine pentru că eşti instruit în Lege,
19 eşti sigur că eşti călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric,
20 sfătuitor al celor fără minte, învăţător al celor neştiutori (pentru că tu ai în Lege trăsăturile esenţiale ale cunoştinţei şi adevărului),
21 tu, deci, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici să nu furi, furi?
22 Tu, care interzici adulterul, comiţi adulter? Tu, care urăşti idolii, le jefuieşti templele?
23 Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin neascultarea de Lege.
24 Aşa cum este scris: Din cauza voastră este defăimat Numele lui Dumnezeu de către naţiuni.
25 Dacă asculţi de Lege, circumcizia ta este de folos, dar, dacă nu asculţi de Lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie!
26 Deci, dacă cei care sunt necircumcişi ascultă de cerinţele Legii, nu le va fi considerată oare necircumcizia drept circumcizie?
27 Aşadar, cel care fizic este necircumcis, însă ascultă de Lege, te va condamna pe tine, care ai codul scris şi circumcizia, dar nu asculţi de Lege!
28 Iudeu nu este cel care este iudeu în exterior şi nici circumcizia adevărată nu este cea evidentă în carne,
29 ci mai degrabă iudeu este cel care este iudeu înlăuntru, iar adevărata circumcizie se referă la inimă – spirituală, nu literală. Un astfel de om îşi primeşte lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.