1 Oare nu ştiţi, fraţilor, (pentru că eu le vorbesc unora care cunosc Legea) că Legea domneşte peste un om atâta timp cât acesta trăieşte?
2 O femeie căsătorită este legată prin Lege de soţul ei atâta timp cât acesta trăieşte, însă dacă soţul ei moare ea este liberă faţă de legea căsătoriei.
3 Deci, dacă ea trăieşte cu un alt bărbat câtă vreme soţul ei este în viaţă, ea se va numi adulterină, însă dacă soţul ei moare ea este liberă faţă de legea căsătoriei şi nu se va numi adulterină dacă se căsătoreşte cu altcineva.
4 Deci, fraţii mei, şi voi aţi fost omorâţi în ce priveşte Legea, prin trupul lui Cristos, ca să fiţi ai altuia – ai Celui care a înviat din morţi – ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.
5 În timp ce trăiam potrivit naturii păcătoase, poftele păcătoase, stârnite de Lege, erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade vrednice de moarte,
6 dar acum suntem eliberaţi faţă de Lege, murind faţă de ceea ce ne ţinea sclavi, ca să putem sluji ca sclavi în noutatea creată de Duhul, şi nu în vechiul mod determinat de Legea scrisă.
7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În nici un caz! Totuşi, eu n-aş fi cunoscut păcatul fără ajutorul Legii, pentru că eu n-aş fi ştiut ce înseamnă să pofteşti, dacă Legea nu mi-ar fi spus: Să nu pofteşti!
8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul era mort,
9 iar eu, fără Lege, eram viu. Însă, când a venit porunca, păcatul a prins viaţă,
10 iar eu am murit, şi porunca (cea care a fost pentru viaţă) a fost găsită în mine ca una care a adus moartea,
11 pentru că păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorât.
12 Astfel, Legea este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
13 Atunci, oare, ceea ce este bun mi-a adus moarte? În nici un caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat şi, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.
14 Noi ştim că Legea este spirituală, însă eu am o natură păcătoasă şi sunt vândut ca sclav păcatului,
15 pentru că eu nu înţeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc!
16 Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună.
17 În consecinţă, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în natura mea păcătoasă, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot!
19 Eu nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac!
20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Astfel, eu găsesc această lege: când vreau să fac binele, răul este prezent,
22 pentru că fiinţa mea lăuntrică se bucură în Legea lui Dumnezeu,
23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.
24 Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup care-mi aduce moartea?!
25 Îi mulţumesc însă lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu natura mea păcătoasă sunt sclav al legii păcatului.