12
În cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele,
era însărcinată şi striga în durerile şi suferinţa naşterii.
În cer s-a văzut un alt semn: un balaur mare, roşu, cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte diademe,
târa cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce.
Ea a născut un fiu, un băiat, care va conduce toate naţiunile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, la tronul Său.
Femeia a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute şaizeci de zile.
În cer a fost un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au luptat,
dar au fost înfrânţi şi pentru ei n-a mai fost loc în cer.
Marele balaur – şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire – a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi şi ei împreună cu el.
10 Am auzit în cer o voce puternică, spunând: „Acum au venit salvarea, puterea, Împărăţia Dumnezeului nostru şi autoritatea lui Cristos al Său – pentru că acuzatorul fraţilor noştri a fost aruncat – cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte!
11 Ei sunt victorioşi asupra lui datorită sângelui Mielului şi datorită Cuvântului mărturisit de ei: ei nu şi-au iubit viaţa, chiar până la moarte!
12 De aceea, bucuraţi-vă, ceruri, şi voi, cei care locuiţi în ele! Vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi fiind plin de furie, pentru că el ştie că are doar puţin timp!”
13 Când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul.
14 Femeii i s-au dat două aripi mari de vultur, pentru a putea zbura în deşert, la locul pregătit pentru ea, unde să fie hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, fără ca şarpele să poată ajunge la ea.
15 Şarpele a aruncat din gura lui apă, ca un râu, după femeie, pentru ca ea să fie dusă de apă,
16 dar pământul a venit în ajutorul femeii: şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.
17 Balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să se lupte cu cei rămaşi dintre descendenţii ei, cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi rămân lângă mărturia lui Isus.
18 Apoi a stat pe ţărmul mării.