1 M-am uitat şi L-am văzut pe Miel stând pe muntele Sion şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său.
2 Am auzit o voce din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al unora care cântă la harpă.
3 Ei stăteau în faţa tronului, înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor, şi cântau un cântec nou. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
4 Aceştia sunt cei care nu s-au pângărit cu femei, pentru că s-au păstrat curaţi. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge şi au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5 Ei n-au minţit niciodată şi sunt fără pată.
6 Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de proclamat celor care trăiesc pe pământ Evanghelia veşnică – fiecărei naţiuni, limbi şi popor.
7 El spunea cu voce puternică: „Trăiţi în reverenţă faţă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a sosit timpul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui care a creat cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!”
8 Un alt înger, al doilea, a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat fiecărei naţiuni să bea din vinul poftelor imoralităţii lui!”
9 Un alt înger, al treilea, le-a urmat, spunând cu o voce puternică: „Dacă cineva i se închină fiarei şi imaginii ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10 va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat nediluat în cupa mâniei Lui, şi va fi chinuit cu foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului!
11 Fumul focului care-i chinuie se va ridica pentru totdeauna şi nu vor avea odihnă nici ziua, nici noaptea – cei care se închină fiarei şi imaginii ei şi cei care primesc semnul numelui ei.”
12 Aici este răbdarea sfinţilor – cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi-I rămân credincioşi lui Isus.
13 Am auzit o voce din cer spunând: „Scrie: fericiţi sunt morţii care de acum mor în Domnul! Da, spune Duhul, pentru că ei se vor odihni de truda lor, întrucât faptele lor îi urmează.”
14 Am văzut un nor alb, iar pe nor şedea cineva care semăna cu un om. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită.
15 Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu voce puternică Celui care stătea pe nor: „Foloseşte secera şi seceră, întrucât a sosit vremea secerişului, pentru că recolta pământului este coaptă!”
16 Cel care stătea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
17 Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită.
18 Un alt înger a venit de la altar – îngerul care are autoritate peste foc – şi i-a spus cu voce puternică celui care avea secera ascuţită: „Foloseşte secera ascuţită şi taie strugurii din via pământului, pentru că sunt copţi!”
19 Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a tăiat via pământului şi a aruncat-o în marele teasc al mâniei lui Dumnezeu.
20 Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de aproximativ o mie şase sute de stadii.