4
După aceea, uitându-mă, am văzut în cer o uşă deschisă, iar vocea, pe care prima oară o auzisem vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbiţe, mi-a zis: „Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!”
Imediat am fost în Duhul – şi în cer era un tron, iar pe tron stătea Cineva.
Cel care stătea pe tron semăna la înfăţişare cu o piatră de iaspis şi carneol, iar în jurul tronului era un curcubeu ca smaraldul.
În jurul tronului, aşezate în cerc, erau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe aceste tronuri stăteau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur.
Din tron ieşeau fulgere de lumină, voci şi tunete. Înaintea tronului ardeau şapte sfeşnice – care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu –
şi tot înaintea tronului era ceva care arăta ca o mare de sticlă, limpede ca cristalul.În mijloc, în jurul tronului, erau patru fiinţe vii, pline de ochi în faţă şi în spate.
Prima dintre ele era ca un leu, a doua era ca un bou, a treia avea faţa ca de om, iar a patra era ca un vultur care zboară.
Fiecare dintre ele avea câte şase aripi şi era acoperită cu ochi pe dinăuntru şi pe dinafară; zi şi noapte ele spuneau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic, care era, care este şi care vine!”
Când cele patru fiinţe vii Îl glorificau, Îl onorau şi-I mulţumeau Celui aşezat pe tron, care este viu pentru totdeauna,
10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau la pământ înaintea Celui aşezat pe tron, I se închinau Celui care este viu pentru totdeauna şi îşi puneau coroanele înaintea tronului, spunând:
11 „Tu eşti vrednic – Domnul şi Dumnezeul nostru – să primeşti gloria, onoarea şi puterea, pentru că Tu le-ai creat pe toate şi datorită dorinţei Tale ele au existat şi au fost create!”