1 Şi a fost că în Iconiu ei au intrat împreună în sinagoga Iudeilor şi în aşa fel au vorbit, încât o mare mulţime din Iudei şi din Elini au crezut. 2 Dar Iudeii care n’au crezut au răsculat sufletele păgânilor şi le-au înrăit împotriva fraţilor. 3 Aşadar, ei au stat acolo multă vreme, cu îndrăznire grăind întru Domnul, Cel ce pentru cuvântul harului Său dădea mărturie făcând semne şi minuni prin mâinile lor. 4 Şi mulţimea din cetate s’a dezbinat; şi unii ţineau cu Iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii. 5 Iar când păgânii şi Iudeii, împreună cu mai-marii lor, s’au pornit să-i ocărască şi să-i ucidă cu pietre, 6 ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi’n ţinutul dimprejur; 7 şi binevesteau acolo.

8 Şi în Listra era şezând jos un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată. 9 El îl asculta pe Pavel când vorbea. Iar acesta, cătând spre el şi văzând că are credinţă să fie vindecat, 10 a zis cu glas puternic: „Ridică-te drept pe picioarele tale!” Şi el a sărit şi a umblat.

11 Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, şi-au ridicat glasul în limba licaonă, zicând: „Zeii, luând chip de oameni, s’au coborât la noi…”. 12 Şi pe Barnaba îl numeau Zeus; iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. 13 Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus la porţi tauri şi cununi şi împreună cu mulţimile voia să le aducă jertfă. 14 Şi auzind apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au rupt veşmintele şi au sărit în mulţime, strigând 15 şi zicând: „Bărbaţilor, de ce faceţi asta?… Şi noi suntem oameni tot atât de pătimitori ca şi voi, care însă vă binevestim vouă ca de la deşertăciunile acestea să vă întoarceţi către Dumnezeul Cel-Viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într’însele 16 şi Care’n veacurile trecute a lăsat ca toate neamurile să meargă’n căile lor, 17 deşi El pe Sine nu S’a lăsat nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană şi de bucurie”. 18 Şi acestea zicând, de-abia au potolit mulţimile să nu le aducă jertfă.

19 Dar de la Antiohia şi de la Iconiu au venit Iudei care, înduplecând mulţimile, l-au lovit pe Pavel cu pietre; şi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20 Dar înconjurându-l ucenicii, el s’a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi s’a dus cu Barnaba la Derbe.

21 Şi binevestind ei în cetatea aceea şi făcând ucenici mulţi, s’au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, 22 întărind sufletele ucenicilor şi îndemnându-i să stăruie în credinţă, că „prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu”. 23 Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră. 24 Şi străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia. 25 Şi după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. 26 Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră ei încredinţaţi harului lui Dumnezeu spre lucrarea pe care-au împlinit-o. 27 Şi venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că El le-a deschis păgânilor uşa credinţei. 28 Şi nu puţină vreme au rămas acolo cu ucenicii.