1 După aceea Pavel a plecat din Atena şi a venit în Corint. 2 Şi găsind pe un iudeu cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, şi pe Priscila, femeia lui – pentru că poruncise Claudiu ca toţi Iudeii să plece din Roma –, a venit la ei. 3 Şi pentru că erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau; că erau de meserie făcători de corturi. 4 Şi’n fiecare sâmbătă se lua la’ntrebări în sinagogă şi aducea la credinţă Iudei şi Elini.

5 Iar când Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel era’ntru totul robit cuvântului, mărturisindu-le Iudeilor că Iisus este Hristosul. 6 Şi dacă ei au stat împotrivă şi-l defăimau, el le-a zis scuturându-şi hainele: „Sângele vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum înainte mă voi duce la păgâni!” 7 Şi mutându-se de acolo, a venit în casa unuia cu numele Iustus, cinstitor de Dumnezeu, a cărui casă era alături de sinagogă. 8 Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi dintre Corinteni, auzind, credeau şi se botezau.

9 Şi Domnul i-a zis lui Pavel noaptea’n vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 pentru că Eu cu tine sunt şi nimeni nu va pune mâna pe tine să-ţi facă rău. Că mult popor am Eu în cetatea aceasta”. 11 Şi a stat în Corint un an şi şase luni, învăţând între ei cuvântul lui Dumnezeu.

12 Dar pe când Galion era proconsulul Ahaiei, Iudeii s’au ridicat toţi într’un cuget împotriva lui Pavel şi l-au adus la tribunal, 13 zicând că el împotriva legii îi înduplecă pe oameni să-L cinstească pe Dumnezeu. 14 Şi când Pavel era să deschidă gura, Galion a zis către Iudei: „Dacă ar fi vorba de vreo nedreptate sau vreo faptă rea, o, Iudeilor, v’aş asculta cum se cuvine; 15 dar dacă sunt la voi întrebări asupra cuvântului şi a numelor şi despre legea voastră, vedeţi-vă voi înşivă de ele. Judecător peste acestea eu nu vreau să fiu”. 16 Şi i-a izgonit din tribunal. 17 Dar Elinii au pus mâna toţi pe Sostene, mai-marele sinagogii, şi-l băteau în faţa tribunalului. Galion însă nu lua în seamă nimic din acestea.

18 Iar Pavel, după ce a stat încă multe zile, şi-a luat rămas-bun de la fraţi şi a plecat cu corabia în Siria, împreună cu Priscila şi cu Acvila, după ce şi-a tuns capul la Chenhreea, căci făcuse o făgăduinţă.

19 Şi au sosit la Efes şi i-a lăsat acolo. Dar el, intrând în sinagogă, se lua la’ntrebări cu Iudeii. 20 Şi când ei l-au rugat să rămână la dânşii mai multă vreme, el n’a vrut; 21 ci, despărţindu-se de ei, a zis: „Trebuie negreşit ca sărbătoarea care vine s’o fac la Ierusalim; dar, cu voia Domnului, mă voi întoarce iarăşi la voi”. Şi a plecat din Efes; 22 şi dându-se jos la Cezareea, s’a suit şi a salutat Biserica; şi s’a coborât la Antiohia.

23 Şi după ce a stat acolo câtva timp, a plecat şi a străbătut pe rând ţinutul Galatiei şi Frigia, întărind pe toţi ucenicii.

24 A sosit însă la Efes un iudeu cu numele Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, şi puternic în Scripturi. 25 El era şcolit în Calea Domnului; şi fierbând cu duhul, grăia şi drept învăţa cele despre Iisus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. 26 Şi el a început să vorbească cu’ndrăznire în sinagogă. Dar Priscila şi Acvila, auzindu-l, l-au luat cu ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.

27 Şi vrând el să treacă în Ahaia, fraţii l-au încurajat şi le-au scris ucenicilor să-l primească. Şi dacă a sosit, de mare ajutor le-a fost celor ce crezuseră prin har. 28 Căci cu tărie şi’n faţa tuturor îi înfrunta pe Iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.