1 În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, Eleniştii cârteau împotriva Evreilor, pentru că în slujirea zilnică văduvele lor erau trecute cu vederea. 2 Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: „Nu e potrivit ca noi să lăsăm deoparte cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim la mese. 3 Drept aceea, fraţilor, căutaţi între voi şapte bărbaţi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la treaba aceasta; 4 iar noi vom stărui în rugăciune şi’n slujirea cuvântului”. 5 Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi; şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt şi pe Filip şi pe Prohor şi pe Nicanor şi pe Timon şi pe Parmena şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, 6 pe care i-au pus înaintea apostolilor; şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei.

7 Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea; şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte în Ierusalim; şi multă mulţime de preoţi se supuneau credinţei.

8 Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. 9 Şi s’au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a Liberţilor şi a Cireneilor şi a Alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, care se luau la întrebări cu Ştefan 10 şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care el vorbea. 11 Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: „L-am auzit grăind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu”. 12 Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu. 13 Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: „Acest om nu încetează a grăi cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt şi a legii. 14 Că l-am auzit zicând că Iisus, acest Nazarinean, va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise”. 15 Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger.