1 Cât despre cărnurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă îngâmfă, dar iubirea zideşte. 2 Dacă i se pare cuiva că ştie ceva, acela încă n’a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3 Dar dacă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El. 4 Aşadar, în ce priveşte a mânca din cărnurile jertfite idolilor, noi ştim că idolul nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât numai Unul. 5 Că deşi sunt unii aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ – aşa cum sunt mulţi dumnezei şi mulţi domni –, 6 totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi’ntru Care suntem noi, şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi prin care suntem noi.

7 Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite ca atare idolilor; şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează. 8 Dar nu mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca ne lipseşte. 9 Aveţi grijă însă ca nu cumva această libertate a voastră să devină’mpiedicare pentru cei slabi. 10 Că dacă cineva te va vedea şezând la masă în templul idolilor pe tine, cel care ai cunoştinţa, oare conştiinţa lui, a celui slab, nu va găsi temei să mănânce din cele jertfite idolilor? 11 Prin cunoştinţa ta deci va pieri cel slab, fratele tău pentru care a murit Hristos! 12 Şi astfel, păcătuind voi împotriva fraţilor şi lovindu-le conştiinţa lor cea slabă, împotriva lui Hristos păcătuiţi. 13 De aceea, dacă mâncarea-i devine fratelui meu piatră de poticnire, în veac nu voi mânca eu carne, ca să nu-l poticnesc pe fratele meu.