1 Moise a chemat tot Israelul şi le-a zis:
„Ascultă, Israele, poruncile şi rânduielile pe care le grăiesc eu astăzi în auzul urechilor voastre; le veţi învăţa şi le veţi păzi întru faptă.

2 Domnul, Dumnezeul vostru, a încheiat cu voi legământ în Horeb. 3 Nu cu părinţii voştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu voi, cu voi cei ce sunteţi astăzi aici cu toţii vii. 4 Faţă către faţă a grăit Domnul cu voi, în munte, din mijlocul focului; 5 iar eu în acest timp stăteam între Domnul şi voi ca să vă spun cuvântul Domnului, de vreme ce voi v’aţi temut de faţa focului şi nu v’aţi suit în munte. El a zis:

6 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

7 Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

8 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo asemănare cu ceva din câte sunt în cer, acolo sus, ori din câte sunt pe pământ, aicea jos, ori din câte sunt în apele de sub pământ; 9 să nu te închini lor, nici să le slujeşti; că Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cel ce vina părinţilor o dă pe seama copiilor pân’la al treilea şi-al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc, 10 dar Mă milostivesc pân’la al miilea neam spre cei ce Mă iubesc şi-Mi păzesc poruncile.

11 Să nu iei numele Domnului, Dumnezeului tău, în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.

12 Păzeşte ziua odihnei, ca s’o sfinţeşti, aşa cum ţi-a poruncit ţie Domnul, Dumnezeul tău. 13 Şase zile să lucrezi; în ele fă-ţi toate treburile, 14 dar ziua a şaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul ce locuieşte la tine, pentru ca robul tău şi roaba ta să se odihnească întocmai ca şi tine. 15 Adu-ţi aminte că slugă ai fost în ţara Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ înalt; iată de ce ţi-a poruncit ţie Domnul, Dumnezeul tău, să păzeşti ziua odihnei şi s’o sfinţeşti.

16 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, aşa cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-l dă ţie.

17 Să nu ucizi.

18 Să nu te desfrânezi.

19 Să nu furi.

20 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău prin mărturie mincinoasă.

21 Să nu râvneşti la femeia aproapelui tău; să nu râvneşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!

22 Cuvintele acestea le-a grăit Domnul către toată adunarea voastră, în munte, din mijlocul focului, al norului, al întunericului şi-al furtunii, cu glas de tunet, şi altceva n’a mai grăit; şi le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie.

23 Şi a fost că după ce I-aţi auzit glasul din mijlocul focului – şi muntele ardea în pară de foc –, v’aţi apropiat de mine toate căpeteniile seminţiilor voastre, cu bătrânii voştri, 24 şi aţi zis: Iată, Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava Sa, iar noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; azi am văzut cum va grăi Dumnezeu către om şi acesta va rămâne viu. 25 Acum, însă, noi nu vrem să murim; că focul acesta mare ne va mistui; de vom mai auzi glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri. 26 Căci este oare vreun om care să audă glasul Dumnezeului Celui viu grăind din mijlocul focului, cum am auzit noi, şi să rămână viu? 27 Apropie-te dar tu şi ascultă câte-ţi va spune ţie Domnul, Dumnezeul nostru, şi apoi ne vei spune tu nouă toate câte ţi-a grăit Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi le vom asculta şi le vom plini…

28 Iar Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre grăind către mine şi mi-a zis Domnul: Auzit-am glasul cuvintelor acestui popor, pe care l-au grăit către tine; tot ce-au grăit este bine. 29 Numai de-ar avea într’înşii aceeaşi inimă să se teamă de Mine şi’n toată vremea să-Mi păzească poruncile, ca să le fie bine, şi lor, şi fiilor lor în veac! 30 Du-te şi spune-le: Întoarceţi-vă la sălaşele voastre! 31 Tu însă rămâi aici cu Mine, iar Eu îţi voi spune toate poruncile, hotărârile şi rânduielile pe care tu trebuie să-i înveţi să le păzească în ţara pe care Eu le-o dau s’o moştenească.

32 Aşadar, aveţi grijă să faceţi aşa cum v’a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga! 33 Umblaţi în calea pe care v’a poruncit-o Domnul, Dumnezeul vostru, ca să vă dea odihnă şi să vă fie bine şi s’aveţi îndelungare de zile în ţara pe care o veţi moşteni.