6
1 Există un rău pe care eu l-am văzut sub soare,
şi mare este el asupra oamenilor:
2 Iată un om căruia Dumnezeu i-a dat
bogăţie şi avere şi mărire
şi al cărui suflet nu duce lipsă de nimic
din toate câte pofteşte,
dar pe care Dumnezeu nu-l va învrednici să mănânce din ele,
căci om străin este cel ce le mănâncă;
aceasta-i deşertăciune şi boală rea.
3 Dac’ar fi că cineva dă naştere la o sută [de fii]
şi trăieşte ani mulţi,
dar, oricât de multe ar fi zilele anilor lui,
sufletul său nu se va sătura de bunătăţi
şi nici parte de îngropare nu va avea,
am zis: – O stârpitură e mai fericită decât el,
4 căci în zadar a venit şi în întuneric se va duce
şi cu întuneric numele i se va acoperi;
5 ea nici măcar n’a văzut soarele şi nu l-a cunoscut;
acesta are mai multă odihnă decât ea.
6 Şi dacă ar trăi de două ori câte o mie de ani
fără să vadă fericirea,
oare nu vor merge toate în acelaşi loc?
7 Dacă toată osteneala omului i-ar veni în gură,
sufletul său încă nu va fi sătul.
8 Căci ce folos are înţeleptul mai mult decât nebunul,
de vreme ce chiar săracul ştie cum să umble în preajma vieţii?
9 Mai bun e ceea ce vezi cu ochii decât ceea ce-ţi
trece prin gând;
aceasta, şi ea, e deşertăciune şi vânare de vânt.
10 Dacă ceva există, iată că şi numele i-a fost rostit;
se ştie ce anume este omul;
el nu se poate lupta cu Cel mai tare decât el;
11 căci multe sunt lucrurile care sporesc deşertăciunea:
aşadar, ce folos are omul?
12 Căci cine ştie care e binele omului în viaţa lui,
în numărul zilelor vieţii lui de deşertăciune
prin care el a trecut ca o umbră?
şi cine-i va spune omului
ce va fi după el sub soare?…