1 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 2 „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul nedreptăţilor celor ce au ochi să vadă şi nu văd, ale celor ce au urechi să audă şi nu aud; fiindcă ei sunt o casă a răzvrătirii. 3 Aşadar, tu, fiul omului, pregăteşte-ţi o boccea de mers în robie, în plină zi, sub ochii lor; şi tu vei fi dus în robie sub ochii lor, din locul unde te afli către un alt loc, pentru ca ei să vadă că sunt o casă a răzvrătirii. 4 Îţi vei scoate bocceaua, bocceaua de robie, în plină zi, sub ochii lor. Şi vei ieşi seara, sub ochii lor, aşa cum se duce cel robit. 5 Fă-ţi o spărtură în zid şi ieşi prin ea. 6 Sub ochii lor vei ridica [bocceaua] pe umăr şi vei ieşi pe ascuns; să-ţi acoperi faţa şi să nu vezi pământul; că Eu pe tine semn te-am făcut casei lui Israel”.

7 Iar eu aşa am făcut, după toate pe care El mi le-a poruncit. Şi’n plină zi mi-am scos bocceaua ca pe o boccea de mers în robie, iar seara mi-am făcut o spărtură în zid şi am ieşit pe ascuns; sub ochii lor mi-am luat [bocceaua] pe umăr.

8 Iar dimineaţa a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 9 „Fiul omului, nu cumva ţi-a spus casa lui Israel, casa răzvrătirii: «Ce faci?». 10 Spune-le: Aşa grăieşte Domnul Domn: Celui ce stăpâneşte şi celui ce e căpetenie în Ierusalim şi întregii case a lui Israel ce se află în mijlocul lor 11 spune-le că Eu fac semne în mijlocul lor; precum am făcut, aşa le va fi: în pribegie şi’n robie vor merge. 12 Cel ce stăpâneşte în mijlocul lor îşi va ridica [bocceaua] pe umăr şi’ntru ascuns va ieşi prin zid; spărtură va face, ca să poată trece prin el; faţa şi-o va acoperi, aşa ca nici un ochi să nu-l vadă, şi nici el să nu vadă pământul. 13 Iar Eu Îmi voi arunca plasa asupră-i, iar el se va prinde în mreaja Mea şi-l voi duce în Babilon, în ţara Caldeilor; dar el n’o va vedea, deşi va muri acolo. 14 Şi pe toţi cei care-i stau în preajmă şi pe toţi cei care-l ajută îi voi risipi în fiece vânt, şi’n urma lor voi scoate sabie. 15 Şi atunci vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când îi voi risipi printre neamuri şi-i voi împrăştia prin ţări. 16 Dar dintre ei voi lăsa un număr mic de oameni [să scape] de sabie şi din foamete şi din moarte, pentru ca ei să-şi spună toate fărădelegile în mijlocul neamurilor la care au mers; şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul”.

17 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 18 „Fiul omului, pâinea cu durere ţi-o vei mânca şi apa cu chin şi cu necaz ţi-o vei bea. 19 Şi vei grăi către poporul ţării: Aşa grăieşte Domnul către cei ce locuiesc în Ierusalim pe pământul lui Israel: Pâinea cu zgârcenie şi-o vor mânca şi apa cu prăpăd şi-o vor bea, ca să se pustiască pământul cu tot ce e pe el; că’ntru necredinţă se află toţi cei care-l locuiesc. 20 Şi cetăţile lor cele locuite se vor pustii de istov, iar ţara se va pustii; şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul”.

21 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 22 „Fiul omului, ce înţelegeţi voi prin zicala aceasta de pe pământul lui Israel:
«Zilele se lungesc, vedenia s’a topit»?. 23 De aceea, spune-le: Aşa grăieşte Domnul: Voi pune capăt acestei zicale, iar casa lui Israel nicicum nu va mai spune această zicală, fiindcă tu le vei spune: Zilele sunt aproape, când orice vedenie se va rosti. 24 Că nici o vedenie mincinoasă nu va mai fi, nici cineva care’n mijlocul fiilor lui Israel să înveţe doar ce place auzului. 25 Pentru că Eu, Domnul, Eu Îmi voi grăi cuvintele; voi grăi şi voi face, şi nu voi mai amâna; fiindcă în zilele voastre, o, casă a răzvrătirii, voi grăi cuvântul şi-l voi face, zice Domnul”.

26 Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 27 „Fiul omului, casa răzvrătitoare a lui Israel zice: «Vedenia pe care o vede omul acesta e pentru zile’ndelungate şi el profeţeşte pentru vremi îndepărtate». 28 De aceea spune-le: Aşa grăieşte Domnul: De acum înainte nici unul din cuvintele Mele nu va mai cunoaşte amânare, oricâte voi grăi; voi grăi şi voi face, zice Domnul”.