15
1 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2 „Iar tu, fiul omului: Dintre toate lemnele crengilor ce se află printre arborii pădurii, ce se poate face oare din lemnul viţei de vie?
3 Oare vor lua dintr’însa lemn
care să fie bun de lucrat?
Oare vor lua dintr’însa un cui
ca să agaţe de el un lucru oarecare?
4 nimic, decât dată focului s’o mistuie;
focul îi arde prisosul
uscat peste an când se curăţă,
şi ea devine’ntru totul nimic:
este ea bună de ceva?
5 nici chiar când este întreagă
nu-i bună să faci ceva din ea;
dar oare când focul o mistuie,
mai este ea bună de vreo treabă?
6 De aceea, zi: – Aşa grăieşte Domnul:
Ca pe-o coardă de viţă printre copacii pădurii
pe care Eu am dat-o focului s’o mistuie,
aşa i-am dat pe cei ce locuiesc Ierusalimul.
7 Faţa Mi-o voi îndrepta împotriva lor:
Din foc vor ieşi, dar focul îi va arde;
şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul,
când faţa Mi-o voi stâlpi împotriva lor.
8 Şi ţara o voi da spre pustiire
pentru că ei fără greş au greşit,
zice Domnul”.