2
1 Şi mi-a zis: „Fiul omului, ţine-te pe picioarele tale şi-ţi voi grăi!”
2 Şi Duhul a venit peste mine şi m’a luat şi m’a ridicat şi m’a pus pe picioarele mele; şi L-am auzit grăind către mine.
3 Şi mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la casa lui Israel, la cei ce s’au răzvrătit împotriva Mea; la ei, care s’au răzvrătit împotriva Mea, ei şi părinţii lor, până’n ziua de astăzi.
4 Şi fiindcă ei sunt copii neobrăzaţi şi cu inima împietrită, Eu te trimit la ei, iar tu le vei spune: Aşa grăieşte Domnul:
5 Doar-doar vor auzi ori se vor teme – fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi – şi vor cunoaşte că profet eşti tu între ei.
6 Iar tu, fiul omului, să nu te temi de ei, şi nici să te înspăimânţi de faţa lor – fiindcă ei îşi vor ieşi din minţi şi se vor ridica împotrivă-ţi de jur-împrejur, iar tu locuieşti în mijlocul scorpionilor –, de vorbele lor să nu te temi şi de faţa lor să nu te înspăimânţi, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi.
7 Şi tu le vei grăi cuvintele Mele; doar-doar vor auzi ori se vor teme, fiindcă ei sunt un neam de răzvrătiţi.
8 Iar tu, fiul omului, ascultă-L pe Cel care-ţi grăieşte; tu să nu te răzvrăteşti, aşa cum face casa răzvrătirii; deschide-ţi gura şi mănâncă ce-ţi dau Eu”.
9 Şi m’am uitat; şi, iată, o mână întinsă spre mine; şi în ea, o carte făcută sul.
10 Şi El a desfăcut-o în faţa mea: era scrisă şi pe dinlăuntru, şi pe dinafară; şi erau scrise în ea plângere şi bocet şi vai.