1 Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând: 2 „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre muntele Seir şi profeţeşte împotriva lui 3 şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul Domn: Iată, Eu sunt împotriva ta, munte Seir, şi-Mi voi întinde mâna asupră-ţi şi te voi face pustiu; pustiu te voi face. 4 Pustiire voi face în cetăţile tale, şi tu vei fi pustiu şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. 5 Pentru că tu ai fost un vrăjmaş necontenit şi pentru că tu cu vicleşug ai şezut în faţa casei lui Israel, cu mâna vrăjmaşului ăpurtătorî de sabie, la vreme de nedreptate ajunsă la culme, 6 de aceea – viu sunt Eu!, zice Domnul Domn –, de vreme ce ai păcătuit asupra sângelui, sângele te va urmări. 7 Şi voi da muntele Seir spre pustiire; pustiu va fi, şi voi nimici în el oameni şi vite. 8 Dealurile şi văile tale le voi umple de răniţi, şi’n toate câmpiile tale vor cădea răniţi de sabie. 9 Pustietate veşnică te voi face; cetăţile tale nu vor mai fi locuite şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul.

10 Pentru că ai zis: «Cele două neamuri şi cele două ţări vor fi ale mele, şi eu le voi stăpâni», în timp ce Domnul era acolo; 11 de aceea – viu sunt Eu!, zice Domnul – Mă voi purta cu tine pe potriva duşmăniei tale şi Mă voi face cunoscut ţie atunci când te voi judeca; 12 şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. Auzit-am glasul blasfemiilor tale atunci când tu ai vorbit de munţii lui Israel: «Sunt pustii, ni s’au dat nouă spre hrană». 13 Şi tu, cu gura ta, ai spus vorbe lăudăroase împotriva Mea, iar Eu am auzit. 14 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Atunci când tot pământul se va veseli, Eu pe tine te voi face pustiu. 15 Pustiu vei fi, o, munte Seir, şi toată Idumeea; ea toată va pieri, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.