1 Regele şi Aman au intrat să se ospăteze cu regina. 2 În vremea ospăţului, regele a zis a doua oară către Estera: „Ce e asta, regină Estera? Care-ţi este cererea? care-ţi este rugămintea? că ţi se va împlini, până la jumătate din regatul meu”. 3 Iar ea, răspunzând, a zis: „Dacă eu am aflat bunăvoinţă în faţa regelui, să-mi dăruiască – mie şi poporului meu – viaţa pentru care mă rog; 4 căci eu şi poporul meu suntem vânduţi spre nimicire, spre jefuire şi spre robie – noi şi copiii noştri să fim robi şi roabe –; dar eu nu m’am supus, de vreme ce omul care defaimă nu e vrednic de palatul regelui. 5 Iar regele a zis: „Cine este cel ce a îndrăznit să facă lucrul acesta?” 6 Estera a zis: „Potrivnicul este Aman, omul acesta viclean”. Atunci Aman s’a cutremurat în faţa regelui şi a reginei.

7 Ridicându-se regele de la masă, a mers în grădină. Iar Aman se ruga de regină şi-i cerea milă, căci se vedea pe sine în primejdie.

8 Când regele s’a întors din grădină, Aman tocmai se aruncase pe patul pe care se afla regina, implorând-o. Atunci regele a zis: „Tu vrei chiar să-mi siluieşti soţia în propria mea casă?…”. Iar Aman, când a auzit, s’a schimonosit la faţă. 9 Atunci Harbona, unul din eunuci, a zis către rege: „Iată, Aman a pregătit şi o spânzurătoare pentru Mardoheu – cel ce i-a vorbit regelui despre ce se punea la cale –; o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi a fost ridicată la casa lui Aman”. Iar regele a zis: „Să fie el spânzurat în ea!” 10 Aşa a fost spânzurat Aman în spânzurătoarea pe care i-o pregătise lui Mardoheu; atunci mânia regelui s’a stins.