1 Şi pornind Iacob din nou la drum, a mers în ţara Răsăritului, către Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a lui Esau. 2 Şi s’a uitat, şi iată’n câmp o fântână; iar lângă ea, trei turme de oi în odihnă, căci din fântâna aceea se adăpau turmele; iar pe gura fântânii era o piatră mare. 3 Când se adunau acolo toate turmele, [ciobanii] prăvăleau piatra de pe gura fântânii şi adăpau oile, apoi puneau iarăşi piatra la locul ei pe gura fântânii. 4 Şi le-a zis Iacob: „Fraţilor, de unde sunteţi?” Iar ei au zis: „Suntem din Haran”. 5 Şi el le-a zis: „Îl cunoaşteţi voi pe Laban, feciorul lui Nahor?” Răspuns-au aceia: „Îl cunoaştem”. 6 Zis-a iarăşi Iacob: „E sănătos?” Şi ei au zis: „Sănătos… Iată că Rahela, fata lui, vine cu oile”. 7 Zis-a Iacob către ei: „Mai e mult din zi şi încă nu-i vremea să se adune turmele; adăpaţi oile şi duceţi-vă să le paşteţi”. 8 Iar ei au zis: „N’o putem face până nu se adună toţi păstorii; atunci prăvălim piatra de pe gura fântânii şi adăpăm oile”. 9 Încă nu-şi isprăvise el vorba cu ei, când a sosit Rahela, fiica lui Laban, cu oile tatălui său, căci ea păştea oile tatălui său. 10 Şi a fost că dac’a văzut-o Iacob pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei sale, s’a apropiat Iacob şi a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11 Şi a sărutat-o Iacob pe Rahela şi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 12 Apoi i-a spus Rahelei că el e frate cu tatăl ei şi că-i fiul Rebecăi; iar ea a alergat şi i le-a spus tatălui ei. 13 Şi a fost că de’ndată ce a auzit Laban de numele lui Iacob, fiul surorii sale, a alergat în întâmpinarea lui şi, îmbrăţişându-l, l-a sărutat şi l-a adus în casa sa. Acesta i-a povestit lui Laban totul, 14 iar Laban i-a zis: „Tu eşti din oasele mele şi din carnea mea”. Şi a stat [Iacob] la el o lună de zile. 15 Atunci Laban a zis către Iacob: „Îmi vei sluji oare pe degeaba pentru că-mi eşti rudă?… Spune-mi, care-ţi va fi simbria?”

16 Laban însă avea două fete: pe cea mai mare o chema Lia, iar pe cea mai mică o chema Rahela. 17 Dar Lia avea ochii suferinzi, în timp ce Rahela era bine alcătuită şi plăcută la chip. 18 Iacob însă o îndrăgise pe Rahela şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică”. 19 Laban i-a zis: „Mai bine s’o dau după tine decât s’o dau după alt bărbat. Rămâi la mine!”

20 Şi a slujit Iacob pentru Rahela şapte ani; şi i s’au părut a fi doar câteva zile, pentru că o iubea. 21 Apoi a zis Iacob către Laban: „Zilele mi s’au împlinit; dă-mi femeia, ca să intru la ea”. 22 Atunci i-a adunat Laban pe toţi oamenii locului şi a făcut ospăţ. 23 Şi dacă s’a făcut seară, Laban a luat-o pe fiica sa Lia şi i-a dus-o lui Iacob; iar Iacob a intrat la ea. 24 Laban a dat-o pe roaba sa Zilpa ca roabă fiicei sale Lia. 25 Dar când s’a făcut ziuă, iată că era Lia!… Şi a zis Iacob către Laban: „Ce e asta? Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit eu oare pentru Rahela? De ce m’ai înşelat?”

26 Răspuns-a Laban: „Prin părţile noastre nu se pomeneşte s’o dăm pe fata cea mai mică înaintea celei mai mari. 27 Du până la capăt săptămâna acesteia; şi ţi-o voi da şi pe cealaltă, în schimbul slujbei cu care mă vei sluji încă şapte ani!”

28 Dar Iacob a făcut aşa: A împlinit săptămâna acesteia, iar Laban i-a dat-o pe Rahela, fiica sa, de femeie. 29 Laban a dat-o pe roaba sa Bilha ca roabă fiicei sale Rahela. 30 Şi a intrat [Iacob] la Rahela; şi a iubit-o pe Rahela mai mult decât pe Lia. Şi i-a mai slujit [lui Laban] încă şapte ani. 31 Dar văzând Domnul că Lia nu era iubită, i-a deschis putinţa de a naşte; Rahela însă era stearpă. 32 Lia a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu, căruia i-a pus numele Ruben, zicând: „Privit-a Domnul la umilirea mea; mă va iubi de-acum bărbatul meu”. 33 Lia a zămislit din nou şi i-a născut lui Iacob un al doilea fiu şi a zis: „Auzit-a Domnul că nu sunt iubită şi mi l-a dat şi pe acesta”. Şi i-a pus numele Simeon. 34 Şi iarăşi a zămislit şi a născut un fiu şi a zis: „De-acum se va lipi de mine bărbatul meu, căci i-am născut trei fii”. De aceea i-a pus acestuia numele Levi. 35 Şi din nou a zămislit şi a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!” De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi a încetat să nască.