3
1 Iată de ce, nemaiputând răbda, am socotit că e bine să rămânem singuri la Atena
2 şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi împreună-lucrătorul lui Dumnezeu întru Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îndemne în credinţa voastră,
3 pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Fiindcă voi înşivă o ştiţi că pentru aceasta suntem rânduiţi;
4 căci şi când eram la voi v’am spus-o mai dinainte că vom avea de suferit necazuri, aşa cum s’a şi întâmplat şi cum voi o ştiţi.
5 Pentru aceea şi eu, nemaiputând răbda, am trimis ca să cunosc credinţa voastră, de teamă ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit şi osteneala noastră să fie zadarnică.
6 Acum însă ne-a venit de la voi Timotei şi ne-a dat veste bună despre credinţa şi iubirea voastră şi că’ntotdeauna aveţi o bună amintire despre noi, cu ardoare dorind să ne vedeţi, aşa cum şi noi pe voi.
7 Iată de ce, fraţilor, în toată nevoia şi necazul nostru ne-am mângâiat asupră-vă prin credinţa voastră.
8 Căci noi trăim acum dacă voi staţi neclintiţi întru Domnul.
9 Şi ce mulţumire Îi putem noi da în schimb lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm de voi înaintea Dumnezeului nostru,
10 noaptea şi ziua cu prisosinţă rugându-ne să vă vedem faţa şi să’mplinim lipsurile credinţei voastre?
11 Dar Însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru şi Domnul nostru Iisus Hristos să ne îndrepte calea spre voi!
12 Cât despre voi, facă-vă Domnul să sporiţi şi să prisosiţi în iubire unul pentru altul şi pentru toţi, aşa cum e şi a noastră pentru voi;
13 să vă’ntărească inimile neprihănite întru sfinţenie înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Iisus Hristos cu toţi sfinţii Săi!