13
După cuvântul lui Efraim,
el şi-a adus porunci în Israel,
le-a rânduit pentru Baal
şi a murit.
Şi acum, ei au păcătuit din ce în ce mai mult
şi din argintul lor şi-au făcut idol turnat
după chipurile idolilor
– lucruri de meşteri făcute pentru ei –
şi zic: «Jertfiţi oameni,
fiindcă viţeii s’au isprăvit!»
De-aceea fi-vor ca un nor de dimineaţă,
ca roua timpurie ce se duce,
ca praful spulberat de vânt
pe-o arie de treier,
ca aburul din fumul unui horn.
Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Cel ce’ntăreşte cerul şi zideşte pământul,
Ale Cărui mâini au zidit
oştirea cerului întreagă;
dar Eu nu ţi le-am arătat
ca să mergi după ele;
ci te-am scos din ţara Egiptului,
ca tu să nu cunoşti alt Dumnezeu
în afară de Mine:
afar’ de Mine nu-i Mântuitor;
Eu te-am hrănit pe tine în pustie,
într’un pământ nelocuit.
Cu cât aveau păşune,
cu-atât se săturau pe’ndestulate
şi inimile şi le-au semeţit;
şi, ca urmare, M’au uitat.
Şi le voi fi ca o panteră
şi ca un leopard
pe calea care duce spre Asiria;
acolo-i voi întâmpina
ca o ursoaică’ntărâtată
şi le voi sparge’nvârtoşarea inimii;
şi-i vor mânca pe ei acolo
puii leilor de prin desişuri,
iar fiarele câmpiei îi vor rupe’n bucăţele.
O, Israele, cin’te va ajuta
în drumul spre pierzanie?
10 Unde-i regele tău «acesta»?
El să te mântuiască
în toate cetăţile tale;
el să te judece, despre care ai zis:
«Dă-mi un rege şi un mai-mare!»
11 Şi’ntru mânia Mea ţi-am dat un rege
şi’ntru urgia Mea l-am luat.
12 Efraim s’a’nvolburat în nedreptate,
păcatul său este ascuns.
13 Dureri ca ale celei ce naşte îi vor veni;
acesta-i fiul tău cel înţelept,
că nu s’a încărcat cu nimicirea fiilor.
14 Din mâna iadului îi voi scoate,
din moarte îi voi mântui.
Moarte, unde-ţi este biruinţa?
Iadule, unde-ţi este boldul?…
Ochilor mei ascunsă-i mângâierea.
15 Şi fiindcă el i-a dezbinat pe fraţi,
vânt arzător îi va aduce Domnul,
din arşiţa pustiei,
şi-i va usca vinele
şi-i va seca izvoarele
şi ţara i-o va scoroji,
şi tot ce are’ntr’însa mai de preţ.