9
1 Nu te bucura, Israele,
şi nici nu te veseli ca popoarele!
Că de la Dumnezeul tău te-ai desfrânat
şi ţi-a plăcut să iei simbrie
pe fiecare arie de grâu.
2 Aria şi teascul nu i-au cunoscut;
cât despre vin, i-a înşelat.
3 N’au locuit în ţara Domnului:
Egiptul locuit-a Efraim,
iar printre mâini de-Asirieni
mâncăruri necurate vor mânca.
4 Ei Domnului nu I-au adus prinos de vin,
nici Lui nu I-au plăcut jertfele lor;
li s’au făcut ca pâinea plângerii:
se vor spurca toţi cei ce le mănâncă;
căci pâinea pentru sufletele lor
nu va intra în casa Domnului.
5 O, ce veţi face’n ziua adunării
şi’n ziua sărbătorii Domnului?
6 De-aceea, iată, vor scăpa
din truda’n care i-a sleit Egiptul:
Memfisul îi va primi,
Iar Mahmasul i-o îngropa…
Argintul lor?: Nimicul îl va moşteni;
ciulini şi spini în corturile lor!
7 Venit-a ziua răzbunării,
venit-au zilele răsplăţii tale!;
şi Israel va fi cuprins de chinuri
precum profetul cel ieşit din sine,
ca omul purtător de Duh.
Pe cât de multe-s nedreptăţile tale,
pe-atât de multă-i nebunia ta.
8 Străjerul lui Efraim era cu Dumnezeu;
profetul e un laţ încâlcit
în căile lui toate;
ei nebunie au înfipt în casa lui Dumnezeu.
9 Stricatu-s’au urmând întocmai
zilele dealului;
iar El Îşi va aduce-aminte
de nedreptăţile lor
şi pe păcatele lor Se va răzbuna.
10 Eu l-am aflat pe Israel
ca pe un strugure’n pustie
şi le-am văzut părinţii
ca pe o pârgă în smochinul timpuriu;
dar ei s’au dus la Baal Peor
şi’ntru ruşine s’au înstrăinat
şi s’au făcut iubiţii la cot cu desfrânaţii.
11 Ca pasărea zburat-a Efraim;
slăvile lor: din naşteri, dureri şi zămisliri.
12 Căci chiar dacă şi-ar creşte şi şi-ar hrăni copiii,
nu vor putea’ntre oameni să aibă ei copii;
de-aceea: „Vai, şi lor!” e carnea Mea’ntru ei.
13 Cum văd Eu, Efraim
şi-a dat copiii pradă;
da, Efraim e gata
să-şi scoată, el, copiii să fie’njunghiaţi.
14 O, Doamne, dă-le… ce oare le vei da?:
pântece sterp şi sâni uscaţi!
15 Întreaga răutate le este în Ghilgal,
că Eu acolo i-am urât;
şi pentru răul ce se află
în tot ce cugetă şi fac,
îi voi zvârli din casa Mea:
de-acum încolo nu-i voi mai iubi;
mai-marii lor cu toţii-s nesupuşi.
16 Cuprins de întristare-i Efraim,
că s’a uscat la rădăcini:
el nu va fi să mai aducă rod;
de-aceea, chiar de-ar fi să nască,
în pântece le voi ucide dorul.
17 Dumnezeu îi va lepăda,
că nu L-au ascultat:
rătăcitori vor fi ei printre neamuri.