47
1 Coboară-te, şezi pe pământ,
tu, fiică fecioară a Babilonului,
şezi pe pământ, lipsită de tron,
tu, fiică a Caldeilor,
că de-acum nu te vei mai numi „gingaşă
şi fragedă”.
2 Ia o râşniţă, macină făină,
scoate-ţi vălul, descoperă-ţi cărunteţea,
dezveleşte-ţi pulpele şi treci desculţă râul.
3 Descoperită-ţi va fi ruşinea,
urâciunile tale se vor vedea;
voi pretinde de la tine ceea ce datorezi,
pe seama oamenilor nu te voi mai lăsa.
4 Zice Domnul Atotţiitorul, Izbăvitorul tău,
al Cărui nume e Sfântul lui Israel:
5 Stai jos!; tremure-ţi sufletul!;
du-te’n întuneric, tu, fata Caldeilor!;
de-acum nu te vei mai numi „puterea
împărăţiei”…
6 Eu M’am mâniat pe poporul Meu,
tu Mi-ai pângărit moştenirea;
Eu i-am dat în mâna ta,
dar tu nu ai întins milă asupră-le,
jugul bătrânului l-ai făcut foarte greu,
7 şi ai zis: „Pe veci voi fi stăpână!”
Tu în inima ta n’ai gândit aceste lucruri,
nici că ţi-ai adus aminte de ce va fi la urmă.
8 Acum însă ascultă aceste cuvinte,
tu, cea plină de gingăşie,
tu, cea care şade şi-şi dă curaj
şi zice’n inima ei: „Eu sunt,
şi nimeni altcineva nu este!;
văduvă nu voi rămâne
şi nici sărăcia n’o voi cunoaşte!”.
9 Acum, însă, aceste două lucruri vor veni
asupră-ţi,
năprasnic, într’o singură zi:
văduvia şi pierderea copiilor;
acestea fără veste vor veni asupră-ţi,
în ciuda vrăjitoriei tale,
în ciuda tăriei descântecelor tale,
10 în ciuda încrederii tale în propria-ţi răutate,
fiindcă ziceai: „Eu sunt
şi nimeni altcineva nu este!”
Să ştii: cunoaşterea acestor lucruri
şi desfrânarea ta îţi vor fi ţie spre ruşine;
că ai zis în inima ta: „Eu sunt,
şi nimeni altcineva nu este!”
11 Nimicire va veni asupră-ţi
fără ca tu să-ţi dai seama;
o groapă va fi
şi într’însa vei cădea;
necaz va veni asupră-ţi
şi nu vei putea să te scuturi;
sfârşit fără veste va veni asupră-ţi
fără ca tu să-ţi dai seama.
12 Rămâi acum cu descântecele tale
şi cu belşugul vrăjilor tale
pe care din tinereţea ta le-ai învăţat,
de-ţi vor putea folosi
sau dacă prin ele te poţi întări!
13 Ostenit-ai în sfaturile tale;
să stea acum astrologii cerului şi să te
mântuiască;
ei, cei ce văd prin stele, ei să-ţi spună
ce va să vină asupra ta.
14 Iată, ei ca nişte surcele vor fi arşi în foc,
şi nicicum nu-şi vor scăpa viaţa din para
focului;
pentru că ai tăi sunt cărbunii aprinşi,
tu vei sta deasupra lor.
15 Aceştia-ţi vor fi ţie de ajutor,
cei pentru care tu te-ai ostenit încă din tinereţe;
fiece om s’a rătăcit în felul lui,
dar pentru tine nu va fi scăpare.