57
1 Vedeţi cum a pierit omul drept
şi cum nimeni n’o pune la inimă,
cum oameni drepţi se duc
şi nimeni nu ia aminte:
că din faţa nedreptăţii a pierit dreptul.
2 Înmormântarea lui se va petrece’n pace:
din mijloc a fost luat.
3 Dar voi aici apropiaţi-vă,
voi, copii nelegiuiţi,
pui de adulteră şi de târfă!
4 În ce anume v’aţi desfătat?
şi împotriva cui v’aţi deschis gura
şi împotriva cui aţi scos limba?
nu sunteţi voi fii ai pierzării,
sămânţă nelegiuită?
5 Voi, cei ce vă rugaţi la idoli sub arbori stufoşi,
voi, cei ce vă înjunghiaţi copiii în văi
printre stânci!
6 Aceasta-i partea ta, acesta-i sorţul tău:
lor le-ai turnat libaţii,
lor le-ai adus jertfe de carne;
toate acestea oare nu-Mi vor stârni mânia?
7 Pe munte înalt, deasupra, acolo-ţi este aşternutul
şi acolo ţi-ai urcat jertfele;
8 şi’n spatele stâlpilor uşii tale,
acolo ţi-ai pus amintirea.
Tu gândeai că dacă te vei îndepărta de Mine
vei avea mai mult de câştigat;
tu i-ai iubit pe cei ce se culcă cu tine
9 şi cu ei ţi-ai sporit desfrânarea
şi mulţi i-ai făcut pe cei ce-ţi sunt departe
şi soli ai trimis dincolo de hotarele tale
şi pân’ la iad te-ai înjosit.
10 Ai ostenit de-atâtea drumuri multe,
dar n’ai zis: „De-acum, gata cu tăria mea!”
Şi fiindcă tu ai făcut acestea,
de-aceea nu pe Mine M’ai rugat.
11 De cei de care te-ai temut te-ai înfricoşat
şi M’ai minţit
şi de Mine nu ţi-ai adus aminte
şi nu M’ai luat în seamă
şi nu M’ai pus la inimă,
şi chiar când Eu te văd şi te trec cu vederea,
tu de Mine nu te-ai temut.
12 Şi Eu voi vesti dreptatea ta şi păcatele tale
care nu-ţi vor fi de niciun folos.
13 Când tu vei striga,
vină ei să te scoată din necaz!;
că pe toţi aceştia îi va lua vântul
şi-i va duce vârtejul;
dar cei ce se ţin de Mine vor stăpâni pământul
şi muntele Meu cel sfânt îl vor moşteni.
14 Şi vor zice: – Curăţiţi căile de dinaintea Lui
şi îndepărtaţi piedicile din calea poporului Meu!
15 Acestea grăieşte Cel-Preaînalt,
Cel ce’ntru cele de sus locuieşte pe veci,
– sfânt întru sfinţi e numele Lui,
Cel-Preaînalt care Se odihneşte întru sfinţi,
Cel ce dă răbdare celor cu inima slabă
şi viaţă le dă celor cu inima zdrobită:
16 Nu pe veci voi fi pornit împotriva voastră,
nici de-a pururi fi-va mânia Mea peste voi,
pentru că de la Mine iese Duhul
şi suflarea toată Eu am făcut-o.
17 Pentru păcat puţin l-am întristat
şi l-am bătut
şi faţa Mi-am întors-o de la el,
iar el s’a umplut de tristeţe
şi supărat a umblat în căile sale.
18 Eu i-am văzut căile şi l-am vindecat
şi l-am alinat
şi mângâiere adevărată i-am dăruit;
19 pace peste pace celor de departe
şi celor de aproape!
Şi a zis Domnul: – Îi voi tămădui.
20 Dar cei nedrepţi vor fi zgâlţâiţi ca de valuri
şi nu se vor putea odihni.
21 Necredincioşii n’au parte de bucurie,
a zis Domnul Dumnezeu.