1 A fost cândva în ţinutul Uz un om pe care-l chema Iov; acesta era un om adevărat, neprihănit, drept, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău. 2 Şapte feciori şi trei fete i s’au născut. 3 Avea o turmă de şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine păscătoare, precum şi mulţime mare de slugi; avea tot ce poate să aibă un om pe pământ; şi omul acesta era cel mai de seamă din tot ţinutul Soarelui-Răsare. 4 Feciorii lui, adunându-se unul la altul, făceau pe rând ospeţe’n fiecare zi, aducându-le şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. 5 Iar când se isprăveau zilele ospăţului, Iov îi chema şi-i supunea curăţirii; şi sculându-se dis-de-dimineaţă aducea pentru ei jertfe, după numărul lor, şi un viţel pentru păcat, pentru sufletele lor, căci zicea Iov: „Nu cumva feciorii mei să fi gândit în cugetele lor ceva rău asupra lui Dumnezeu”. Aşa făcea Iov în toată vremea.

6 Şi iată că’n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la’nfăţişare înaintea Domnului, împreună cu ei a venit şi Diavolul. 7 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Tu de undeai venit?” Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Dac’am dat un târcol pământului şi-am hoinărit prin cele de sub cer, iată-mă şiaici!” 8 Iar Domnul i-a zis: „Luat-a cugetul tău în seamă şi pe robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău?” 9 Iar Diavolul, răspunzând în faţa Domnului, a zis: „Oare pe degeaba îl cinsteşte Iov pe Dumnezeu? 10 Oare n’ai făcut tu gard ocrotitor împrejurul curţii lui şi’mprejurul casei lui şi’mprejuru-a tot întinsul bunurilor lui? oare nu tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şiai făcut ca turmele lui să umple pământul? 11 Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ce are, şi să vedem dacă nu cumva o să te blagoslovească drept în faţă…”. 12 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, toată avuţia lui o dau pe mâna ta; numa’ de el să nu te atingi.” Iar Diavolul a plecat din faţa Domnului.

13 Şi a fost că’ntr’o zi feciorii lui Iov şi fiicele lui beau vin în casa fratelui lor mai mare. 14 Şi iată că un vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Perechile de boi arau şi asinele păşteau pe lângă ei, 15 când prădătorii au năvălit asuprăle şi leau dus, iar pe slugi le-au trecut prin sabie; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!” 16 În timp ce el încă grăia, un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Foc din cer a căzut şi a mistuit oile, arzându-i şi pe păstori; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste!” 17 N’a sfârşit bine vorba când un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Caldeii au năvălit asupră-ne în trei pâlcuri, au înconjurat cămilele şi le-au luat, iar pe slugi leau ucis cu sabia; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!” 18 În timp ce încă vorbea, un alt vestitor a venit şi ia spus lui Iov: „Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, 19 când iată că dinspre pustie un vânt puternic s’a stârnit de năprasnă, a zguduit cele patru colţuri ale casei, casa s’a prăbuşit peste copiii tăi, iar ei au murit; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste”.

20 Atunci Iov s’a sculat, şi-a sfâşiat hainele, şi-a tuns părul capului, şi-a presărat ţărână pe cap, a căzut cu faţa la pământ şi s’a închinat, zicând:

21 „Gol am ieşit din pântecele maicii mele,
gol mă voi întoarce’n matca mea;
Domnul a dat, Domnul a luat;
cum I-a plăcut Domnului, aşa s’a făcut;
fie numele Domnului binecuvântat!”

22 Întru acestea toate câte i s’au întâmplat, Iov nu a păcătuit în faţa Domnului şi nu L-a făcut pe Dumnezeu nebun.