13
1 Pe toate-acestea, iată, cu ochiul le-am văzut,
cu propria-mi ureche, la fel, le-am auzit.
2 Ştiu tot atât de multe pe câte ştiţi şi voi
şi’n iscusinţa minţii eu nu sunt mai prejos.
3 Dar nu!, ci eu cu Domnul vreau astăzi să vorbesc,
Lui astăzi socoteală să-I dau, dac’o să vrea.
4 Că, iată, voi îmi sunteţi ca nişte doctori strâmbi
şi vraci de rele, toţi.
5 Şi, oh!, de-aţi amuţi,
să-i daţi şi voi oleacă târcol înţelepciunii!…
6 Dar ascultaţi-mi vorba în apărarea mea,
luaţi aminte bine cum judec eu rostind.
7 Ştiţi voi că înaintea lui Dumnezeu grăiţi,
că, stându-I înainte, voi îndrugaţi minciuni?
8 sau că vă îndoiţi?
sau că pe voi’nainte-I judecători vă faceţi?
9 Că binele s’o ţine – el, cel puţin – de voi,
şi dacă faceţi totul, vă veţi lipi de Dânsul.
10 Aceasta nu înseamnă că El n’o să vă mustre,
dar de-Şi ascunde faţa, voi vă veţi minuna.
11 Au nu a Lui mânie vă bagă’n sperieţi,
şi frica Lui, nu-i oare cea care vă turteşte?
12 Atunci trufia voastră se face ca cenuşa
şi trupul ca argila.
13 Tăceţi, ca eu să glăsui şi să-mi înmoi mânia,
14 cu dinţii apucându-mi bucăţi din carnea mea
şi sufletul, întregul, punându-mi-l în palmă.
15 Chiar dacă El, Cel-Tare, nu-Şi va’nceta prigoana,
eu tot am să mă apăr, grăind, în faţa Lui;
16 aceasta-mi va fi mie arvună mântuirii,
de vreme ce minciuna nu’ncape’n faţa Sa.
17 O, ascultaţi-mi vorba, cuvintele-ascultaţi-mi,
vă cer să luaţi aminte la ce voi povesti!
18 Că, iată, eu aproape-am ajuns de judecată
şi ştiu că’n judecată eu sunt cel cu dreptatea.
19 E cineva să-mi deie vieaţa’n judecată?
că dacă da, atuncea eu tac şi încetez.
20 Doar două lucruri, două, doresc să mi le dai,
şi-atunci de dinainte-ţi eu nu mă voi ascunde:
21 Îndepărtează-ţi mâna, da, ia-o de pe mine,
iar frica Ta să nu mă cutremure de groază.
22 Apoi mă vei chema, şi eu voi auzi,
sau Tu îmi vei vorbi, şi eu voi da răspuns.
23 Câte-am făcut păcate şi câte făr’delegi?
Hai, spune-mi, care sunt?
24 De ce Te-ascunzi de mine
şi crezi că eu, de-aicea, aş fi duşmanul Tău?
25 Te sperii Tu de-o frunză pe care-o bate vântul?
Îmi stai Tu împotrivă, când eu îs funigel,
26 de scrijeleşti pe tablă ’mpotrivă-mi ce e rău
şi-mi pui sub ochi păcate făcute’n tinereţe
27 şi-mi vâri, ca la popreală, picioarele’n butuci,
şi fapta cea mai mică mi-o ţii mereu sub pândă
şi-ajungi cu luare-aminte la urma tălpii mele?…
28 Eu, cel ce se’nvecheşte ca un burduf de piele
sau ca o haină scumpă mâncată’n pod de molii…