Ioil
1
1 Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Ioil, fiul lui Petuel:
2 Auziţi acestea, voi, bătrânilor,
şi ascultaţi, voi, toţi locuitorii ţării,
dac’a mai fost aşa ceva
în zilele voastre
sau în zilele părinţilor voştri;
3 povestiţi-le fiilor voştri,
iar fiii voştri, fiilor lor,
iar fiii lor, altei generaţii:
4 Ce-a rămas de la omidă a mâncat lăcusta,
ce-a rămas de la lăcustă a mâncat gândacul
şi ce-a rămas de la gândac a mâncat tăciunele.
5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!;
tânguiţi-vă, voi toţi,
cei ce beţi vin pân’ la beţie,
că bucuria şi veselia vi s’au luat din gură.
6 Că un neam puternic şi nenumărat
se ridică asupra pământului meu;
dinţii lui, ca dinţii leului,
iar măselele lui, ca ale puiului de leu.
7 Via mi-a vătămat-o,
smochinii mi i-a ciopârţit;
a scotocit-o şi a dezrădăcinat-o,
viţele i le-a cojit în alb.
8 Plânge-mi-te tu mai mult decât mireasa
în sac îmbrăcată
după bărbatul ei de când era fecioară.
9 Jertfa de carne şi prinosul de băutură
au încetat în casa Domnului;
plângeţi, voi, preoţilor,
cei ce slujiţi la altarul Domnului!
10 Că s’au pustiit câmpurile!;
să plângă pâmântul
că grâul s’a pustiit,
vinul s’a uscat,
untdelemnul de-abia mai este.
11 Plugarii s’au sleit:
plângeţi-vă moşiile de grâu şi de orz,
că a pierit din ţarină culesul!
12 Via s’a uscat,
smochinii s’au împuţinat,
rodia şi finicul şi mărul
şi pomii câmpului uscatu-s’au cu toţii;
că fiii oamenilor dat-au bucuria pe ruşine.
13 Încingeţi-vă [cu sac] şi plângeţi, preoţilor,
plângeţi voi, cei ce slujiţi la altar,
14 Postiţi un post al sfinţeniei,
vestiţi o prăznuire,
pe bătrâni şi pe toţi cei ce locuiesc pământul
adunaţi-i în casa Domnului, Dumnezeului vostru,
şi strigaţi cu tot dinadinsul către Domnul:
15 „Vai mie, vai mie, vai mie,
ce zi o să fie!”
Că aproape-i ziua Domnului,
ca o durere peste durere va veni.
16 Bucatele pierit-au din faţa ochilor voştri,
bucuria şi veselia
din casa Dumnezeului vostru.
17 Junincile s’au îmbrâncit în iesle,
hambarele-au pierit,
teascurile s’au surpat,
căci grâul a secat.
18 Ce vom strânge pentru noi?
Cirezile de vite au mugit
că sunt lipsite de păşune,
pierit-au turmele de oi.
19 Spre Tine, Doamne, voi striga,
că focul mistuit-a mândreţile pustiei
şi para focului a ars
copacii câmpului, pe toţi.
20 Spre Tine-au căutat
chiar şi cirezile din câmp,
căci apele-au secat de la izvoare
şi focul mistuit-a mândreţile pustiei.