20
1 Iar Paşhur, fiul preotului Imer, cel ce fusese numit şi veghetor al casei Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste cuvinte.
2 Şi l-a lovit şi l-a aruncat în temniţa jilavă, ce se afla lângă poarta casei de sus, cea care dădea în templul Domnului.
3 Apoi Paşhurr l-a scos pe Ieremia din temniţa jilavă, iar Ieremia i-a zis: „Domnul nu te-a numit cu numele de Paşhurr, ci cu acela de Surghiunitul.
4 Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi face ca tu să fii dus în surghiun împreună cu toţi prietenii tăi; ei vor cădea sub sabia duşmanilor lor, iar ochii tăi îi vor vedea; iar pe tine şi pe întregul Iuda vă voi da în mâinile regelui Babilonului; acesta îi va robi şi cu săbiile îi va tăia’n bucăţi.
5 Şi toată puterea acestei cetăţi şi toată strânsura ei şi toate vistieriile regelui lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor acestuia, iar ei le vor duce în Babilon.
6 Iar tu şi casnicii tăi veţi merge în robie; tu vei muri în Babilon, şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai profeţit minciuni”.
7 Tu m’ai amăgit, Doamne,
iar eu m’am amăgit;
Tu ai fost puternic, Tu ai biruit,
eu m’am făcut de râs;
fără’ncetare’n toată ziua sunt batjocorit.
8 Da, eu cu graiul meu amar voi râde,
la răscoală şi sleire voi chema,
căci cuvântul Domnului mi-a devenit ocară
şi’n zilele mele toate, bătaie de joc.
9 Atunci am zis:
Numele Domnului nu-l voi mai numi
şi’ntru numele Său nu voi mai grăi!…
Dar asta-mi era în oase ca o văpaie-aprinsă;
mă şubrezesc din toate’ncheieturile
şi cad sub propriile mele puteri.
10 Ocara multora am auzit-o,
a celor adunaţi prin preajmă:
„Ridicaţi-vă!;
laolaltă să ne ridicăm împotrivă-i,
bărbaţii toţi, prietenii lui!
Băgaţi de seamă la ce-şi pune el în gând:
poate că se va amăgi,
iar noi îl vom învinge
şi răzbunaţi vom fi asupră-i!”
11 Dar Domnul e cu mine ca un războinic tare;
iată de ce ei m’au prigonit,
dar au rămas buimaci;
umplutu-s’au de ruşine,
că nu şi-au priceput ocara veşnică, de neuitat.
12 Doamne, Tu, Cel ce pătrunzi pe cele drepte,
Tu, Cel ce cunoşti rărunchii şi inimile,
fă ca eu să-Ţi văd răzbunarea asupră-le,
că Ţie Ţi-am încredinţat apărarea mea!
13 Cântaţi-I Domnului, laude cântaţi-I,
că El a scos sufletul săracului
din mâna răufăcătorilor!
14 Blestemată fie ziua’n care m’am născut!;
da, ziua’n care maica m’a născut
să nu fie binecuvântată!
15 Blestemat fie omul care i-a vestit tatălui meu:
„Un fiu ţi s’a născut!”
16 Bucură-se omul acela
precum cetăţile pe care Domnul le-a
prăpădit cu mânie,
fără să-I pară rău:
strigăt audă dimineaţa,
răcnete de jale’n amiazăzi!
17 Că nu m’a ucis în pântecele maicii mele!;
că maică-mea nu mi s’a făcut mormânt
şi pântece de ne’ncetată zămislire!
18 La ce bun ieşit-am eu din pântece?:
Să văd doar osteneală şi durere
şi să-mi istovesc zilele’n ruşine?