1 Ioan s’a urcat de la Ghezer şi i-a dat de veste lui Simon, tatăl său, despre ceea ce făcuse Cendebeu. 2 Simon i-a chemat pe cei doi fii mai mari ai săi, Iuda şi Simon, şi le-a zis: „Eu, fraţii mei şi casa tatălui meu am purtat luptele lui Israel, din tinereţe până’n ziua de azi, iar mâinile noastre au izbutit să-l izbăvească de multe ori pe Israel. 3 Acum însă eu sunt bătrân, iar voi, din mila Sa, aţi crescut destul; luaţi-mi locul – al meu şi al fratelui meu – şi mergeţi de vă luptaţi pentru neamul vostru, iar ajutorul din cer să fie cu voi!” 4 Şi a ales din ţară douăzeci de mii de războinici şi călăreţi care au pornit împotriva lui Cendebeu şi au rămas peste noapte la Moden. 5 A doua zi, sculându-se de dimineaţă şi înaintând în câmpie, iată că o oaste numeroasă, de pedestraşi şi călăreţi, le ieşea înainte. între ei era un pârâu. 6 [Ioan] şi-a rânduit linia de bătaie în faţa lor, el şi oastea lui. Văzând că oastea se temea să treacă pârâul, el l-a trecut primul; şi dacă oamenii l-au văzut, au trecut şi ei după el. 7 Apoi el şi-a despărţit oastea, punându-i pe călăreţi în mijlocul pedestraşilor, căci călărimea duşmanilor era foarte numeroasă. 8 Si au trâmbiţat cu trâmbiţele sfinţite, iar Cendebeu şi oastea lui au fost puşi pe fugă; şi mulţi din ei au căzut răniţi de moarte, iar cei scăpaţi au fugit în cetate. 9 Atunci a fost rănit Iuda, fratele lui Ioan; dar Ioan i-a urmărit până ce [Cendebeu] a ajuns la Cedron, pe care el îl rezidise. 10 Şi au fugit [duşmanii] până la turnurile din câmpia Azotului, cărora [Ioan] le-a dat foc. Şi au căzut dintre ei ca la două mii de oameni. Apoi [Ioan] s’a întors cu pace în Iudeea. 11 În câmpia Ierihonului fusese pus căpitan Ptolemeu, fiul lui Abub; şi avea mult argint şi aur, 12 căci era ginerele marelui preot. 13 Inima i s’a înălţat: vrând să se facă stăpân pe ţară, a pus la cale un plan viclean împotriva lui Şimon şi a fiilor săi, anume să-i ucidă. 14 Şimon, care străbătea cetăţile ţării şi se îngrijea de trebile lor, a coborât la Ierihon, el şi fiii săi, Matatia şi Iuda; aceasta, în anul o sută şaptezeci şi şapte, în luna a unsprezecea, care este luna lui Sabat. 15 Fiul lui Abub l-a primit cu viclenie într’un mic castel ce se chema Doc, pe care îl zidise el, şi le-a făcut mare ospăţ, în timp ce acolo ascunsese oameni de-ai lui; 16 şi când Simon şi fiii lui s’au îmbătat, Ptolemeu s’a ridicat cu oamenii lui, au pus mâna pe arme, s’au aruncat asupra lui Simon în odaia ospăţului şi l-au omorât, ca şi pe cei doi fii ai săi şi pe câţiva dintre slujitorii lui. 17 Aşa a săvârşit el o cumplită trădare, plătind cu rău pentru bine. 18 Ptolemeu a scris întâmplarea şi i-a cerut regelui să-i trimită oşti în ajutor şi să-i dea ţara şi cetăţile [Iudeilor]. 19 Pe alţii i-a trimis la Ghezer ca să-l ucidă pe Ioan şi le-a cerut în scris hiliarhilor să vină la el ca să le dea argint, aur şi daruri. 20 Iar pe alţii i-a trimis să ia Ierusalimul şi muntele templului. 21 Cineva însă a alergat înainte la Ghezer şi i-a spus lui Ioan că tatăl şi fraţii săi pieriseră, şi: „A trimis pe cineva să te omoare şi pe tine”. 22 La această veste, Ioan a rămas pe de-a’ntregul uluit; a pus mâna pe oamenii care veniseră să-l omoare şi i-a ucis, căci aflase că ei căutau să-l omoare. 23 Cât despre celelalte fapte ale lui Ioan, despre războaiele şi vitejiile lui, despre zidurile pe care le-a durat şi despre isprăvile lui, 24 iată că ele sunt scrise în Cartea zilelor arhieriei lui, din ziua când a devenit mare preot în urma tatălui său.