4
1 Şi fi-va’n zilele de-apoi
Muntele Domnului în văz,
înfipt pe vârfurile munţilor,
şi se va’nălţa mai sus de dealuri
şi-atunci la el vor alerga popoarele.
2 Şi multe neamuri se vor duce şi vor zice:
„Veniţi să ne suim în muntele Domnului
şi’n casa Dumnezeului lui Iacob,
şi calea Lui ni se va arăta
şi’n ale Lui cărări vom merge!”
3 Şi El va judeca între popoare multe
şi neamuri tari le va mustra, până departe;
săbiile şi le vor tăia
să facă pluguri
şi suliţele, ca să facă seceri;
şi sabie nu va mai ridica
un neam asupra altui neam
şi nici că vor mai învăţa
cum să se războiască.
4 Şi fiecare se va odihni sub viţa sa
şi fiecare sub smochinul său
şi nimeni nu va fi să’nfricoşeze,
căci gura Domnului Atoateţiitorul,
ea a grăit acestea.
5 Că toate popoarele vor umbla
fiecare în propria sa cale,
iar noi vom umbla
în numele Domnului Dumnezeului nostru
în veac, şi dincolo de el.
6 În ziua aceea, zice Domnul,
voi aduna pe cea sfărâmată
şi voi primi pe cea lepădată
şi pe cei pe care Eu i-am lepădat.
7 Pe cea sfărâmată o voi face rămăşiţă,
iar pe cea lepădată, un neam tare;
şi Domnul va împărăţi peste ele
de acum şi până’n veac.
8 Iar tu, turnul prăfuit al turmei,
fiica Sionului,
la tine va veni şi va intra
ea, stăpânia cea din frunte,
regatul cel din Babilon
la fiica Ierusalimului.
9 Şi-acum,
de ce ai cunoscut nenorociri?
nu ţie îţi era un rege?
sau sfatul tău pierit-a
că te-au cuprins dureri
ca ale femeii care naşte?
10 Suferă chinuri şi te îmbărbătează
şi apropie-te, fiica Sionului,
ca o femeie care naşte;
că vei ieşi acuma din cetate
şi’n câmp vei locui
şi vei ajunge pân’la Babilon
şi de acolo Domnul, Dumnezeul tău,
te va izbăvi şi te va răscumpăra
din mâna vrăjmaşilor tăi.
11 Şi-acuma, neamuri multe
s’au adunat asupra ta, zicând:
„Ah, ne vom bucura,
şi ochii noştri s’or uita peste Sion!”…
12 Dar ele nu au cunoscut
gândul Domnului
şi nici că sfatul Lui l-au înţeles,
că El le-a adunat ca pe nişte snopi în arie.
13 Te scoală şi le treieră,
tu, fiica Sionului,
că Eu ţi-oi face coarnele de fier
şi unghiile ţi le-oi face de aramă
şi vei sfărma cu ele neamuri multe
şi Domnului Îi vei sfinţi mulţimea lor
şi Domnului a tot pământul
[Îi vei sfinţi] tăria lor.
14 Acum cu gard va fi’ngrădită fiica lui Efraim;
cu’mpresurare ne-au cuprins şi seminţiile lui Israel vor fi lovite cu toiag peste obraz.