17
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi ia de la ei câte un toiag, un toiag de fiecare casă părintească, de la toţi mai-marii lor după casele lor părinteşti, întru totul douăsprezece toiege, şi numele fiecăruia scrie-l pe toiagul său.
3 Cât despre numele lui Aaron, să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag va fi pentru fiecare cap de casă părintească.
4 Şi le vei pune în cortul mărturiei, în faţa chivotului mărturiei, acolo unde Mă arăt Eu ţie.
5 Şi omul al cărui toiag va odrăsli, el e cel pe care l-am ales; şi aşa voi risipi de la Mine cârtirea fiilor lui Israel cu care cârtesc împotriva voastră”.
6 Iar Moise le-a grăit fiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege, după cele douăsprezece seminţii ale lor; iar toiagul lui Aaron era printre toiegele lor.
7 Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei.
8 Şi a fost că a doua zi au intrat Moise şi Aaron în cortul mărturiei; şi iată că pentru casa lui Levi toiagul lui Aaron odrăslise şi’nmugurise şi’nflorise şi făcuse migdale.
9 Atunci Moise a scos toate toiegele de dinaintea Domnului înaintea tuturor fiilor lui Israel; şi au văzut, şi fiecare şi-a luat toiagul său.
10 Şi a zis Domnul către Moise: „Pune toiagul lui Aaron în faţa [chivotului] mărturiei, să fie păstrat ca semn pentru fiii neascultării: vor înceta să mai cârtească’mpotrivă-Mi şi nu vor muri”.
11 Iar Moise şi Aaron au făcut aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise; întocmai au făcut.
12 Şi au zis fiii lui Israel către Moise: „Iată că ne-am topit, iată c’am pierit, iată că ne-am potopit!;
13 tot cel ce se atinge de cortul Domnului, moare. Muri-vom oare până la unul?…”.