1 Aşadar, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţărniciile şi invidiile şi toate clevetirile, 2 ca nişte prunci nou-născuţi să doriţi neprefăcutul lapte duhovnicesc, ca prin el să creşteţi spre mântuire, 3 de vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul.

4 Apropiaţi-vă de El, Piatra cea vie, într’adevăr neluată’n seamă de oameni, dar aleasă la Dumnezeu şi preţioasă; 5 şi voi înşivă, ca nişte pietre vii zidiţi-vă’n casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. 6 Pentru că scris este în Scriptură: Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, preţioasă, şi cel ce se va încrede’n Ea nu va fi ruşinat.

7 Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, ea e preţioasă; dar pentru cei ce nu cred ea este piatra pe care ziditorii n’au băgat-o’n seamă, care a ajuns să fie’n capul unghiului 8 şi piatră de’mpiedicare şi piatră de poticnire, de care ei s’au împiedicat pentru că nu s’au supus cuvântului; spre aceasta au şi fost ei rânduiţi.

9 Dar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v’a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată, 10 voi, cei ce odinioară nu eraţi popor, dar care acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi, cei ce odinioară nu aveaţi parte de milă, dar care acum sunteţi miluiţi.

11 Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului. 12 Purtaţi-vă cu cinste’ntre păgâni, pentru ca’n timp ce ei vă pârăsc ca pe nişte făcători de rele, la o mai apropiată privire spre faptele voastre cele bune să preamărească pe Dumnezeu în Ziua cercetării.

13 Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduieli omeneşti: fie împăratului, fiindcă este înalt stăpânitor, 14 fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de el să-i pedepsească pe făcătorii de rele şi să-i laude pe făcătorii de bine; 15 căci aşa este voia lui Dumnezeu: voi, făcând binele, să’nchideţi gura necunoştinţei proştilor. 16 Trăiţi ca oameni liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. 17 Tuturor daţi-le cinstire, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi-l pe împărat.

18 Slugilor, supuneţi-vă cu toată frica stăpânilor voştri, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. 19 Fiindcă e un dar acesta, ca de dragul lui Dumnezeu să sufere cineva întristare şi să rabde pe nedrept. 20 Căci ce laudă este dacă răbdaţi când sunteţi bătuţi pentru greşeli? dar dacă răbdaţi suferind când faceţi bine, aceasta-I este plăcut lui Dumnezeu. 21 Că spre aceasta aţi fost chemaţi, pentru că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă spre a călca pe urmele Lui, 22 El, Cel ce păcat n’a săvârşit şi’n a Cărui gură nici că s’a aflat vicleşug; 23 Cel ce, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în seama Celui ce judecă cu dreptate; 24 El, Cel ce pe lemn a purtat în trupul Său păcatele noastre, pentru ca noi, morţi fiind păcatelor, să-i vieţuim dreptăţii; El, cu a Cărui rană v’aţi vindecat. 25 Că eraţi ca nişte oi rătăcite, dar v’aţi întors la Păstorul şi la Veghetorul sufletelor voastre.