2 Petru
1
1 Simeon Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:
2 Har vouă şi pace!, înmulţească-vi-se ele întru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru!
3 Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi evlavie, făcându-ne să-L cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă şi prin vârtutea Sa,
4 prin care ne-a dăruit preţioase şi foarte mari făgăduinţe pentru ca, scăpaţi fiind voi de stricăciunea poftei care e’n lume, să deveniţi părtaşi ai firii celei dumnezeieşti.
5 Pentru aceasta, punându-vă întreaga sârguinţă, credinţei voastre adăugaţi-i vârtutea; vârtuţii, cunoştinţa;
6 cunoştinţei, înfrânarea; înfrânării, răbdarea; răbdării, evlavia;
7 evlaviei, prietenia frăţească; prieteniei frăţeşti, iubirea.
8 Că dacă acestea sunt în voi şi sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi şi nici fără roadă în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9 Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un ins cu vederea scurtă, care-a dat uitării curăţirea păcatelor lui de-odinioară.
10 De aceea, fraţilor, cu atât mai mult străduiţi-vă să vă faceţi chemarea temeinică şi alegerea, căci făcând aceasta nu veţi greşi niciodată.
11 Fiindcă aşa, cu bogăţie vi se va da intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos.
12 E pricina pentru care va trebui ca eu pururea să vă aduc aminte de acestea, cu toate că voi le ştiţi şi că sunteţi întăriţi în adevărul pe care-l aveţi.
13 Cred că e drept ca, atâta vreme cât sunt în acest cort, să vă ţin treji prin aducere aminte,
14 ştiind eu că degrabă îmi voi lepăda cortul, aşa cum şi Domnul nostru Iisus Hristos mi-a arătat.
15 Dar mă voi strădui ca şi după ieşirea mea să fiţi în stare ca’n orice clipă să vă amintiţi de aceste lucruri.
16 Fiindcă nu luându-ne după basme meşteşugite v’am făcut noi cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci pentru că noi înşine cu ochii noştri I-am văzut măreţia
17 atunci când, primind El de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă, un glas ca acesta I-a venit din înălţimea slavei: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit”;
18 noi suntem cei ce-am auzit glasul acesta pogorându-se din cer când eram cu El în muntele cel sfânt.
19 Şi cuvântul profetic îl avem mai întărit, la care voi bine faceţi că luaţi aminte ca la o făclie ce străluceşte’n loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi luceafărul va răsări în inimile voastre.
20 Dar mai’nainte de toate, voi pe aceasta s’o ştiţi: nici o profeţie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
21 pentru că profeţie nu s’a făcut niciodată din voia omului, ci purtaţi de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu.