Proverbele lui Solomon
1
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit în Israel:
2 Pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
pentru a înţelege spusele adânci,
3 pentru a dezveli învăluirile cuvintelor,
pentru a pricepe dreptatea, adevărul
şi a-i face judecăţii dreptar,
4 pentru a le da celor simpli isteţime
şi celor tineri pricepere şi cugetare;
5 – pe acestea auzindu-le, înţeleptul mai înţelept va fi,
iar cel grijuliu duh de cârmuire va dobândi –
6 pentru a cunoaşte vorba cu tâlc şi cuvântul neguros
şi spusele înţelepţilor şi ghicitorile lor:
7 Începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu,
iar cunoaşterea e bună pentru toţi cei ce o săvârşesc;
evlavia faţă de Dumnezeu e începutul priceperii,
iar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura.
8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău
şi nu lepăda rânduielile maicii tale;
9 căci cunună de daruri vei primi pe creştet
şi lanţ de aur împrejurul grumazului.
10 Fiule, să nu te amăgească necredincioşii,
nici să le faci pe voie,
chiar de te vor ruga, zicând:
11 „Vino cu noi, fă-te cu noi tovarăş-de-drum
şi cu vicleşug să-l băgăm în pământ pe omul cel drept,
12 de viu să-l înghiţim, aşa cum face iadul,
şi amintirea lui de pe pământ s’o stingem;
13 să punem mâna pe strânsura lui cea de mult preţ
şi casele să ni le umplem de pradă;
14 partea ta să ne-o pui nouă la mijloc
şi toţi să avem o singură pungă, obştească,
şi-o singură cămară să ne fie”;
15 nu-ţi face din ei tovarăşi de drum,
ci abate-ţi piciorul de la cărările lor;
16 că picioarele lor spre răutate aleargă
şi grabnice sunt spre vărsare de sânge;
17 – că’n zadar se’ntinde laţul când pasărea îl vede –;
18 că părtaşii la ucidere îşi pun deoparte răul;
căci răul e al nelegiuitului care dărâmă.
19 Aşa le va merge tuturor celor uniţi în fărădelege,
căci cu necredinţa lor îşi alungă sufletul.
20 Înţelepciunea prin răspântii îşi înalţă glasul
şi pe uliţe vorbeşte deschis,
21 pe coamele zidurilor îşi face vestirea,
la porţile celor puternici se aşază
şi la porţile cetăţii cu îndrăznire grăieşte:
22 – Atâta timp cât nevinovaţii vor ţine de mână dreptatea,
ei nu vor fi ruşinaţi;
dar nemintoşii poftitori de batjocură,
necredincioşi făcându-se, au urât priceperea
23 şi vinovaţi s’au făcut spre mustrare.
Iată, graiul suflării mele clocotitor se face pentru voi
şi am să vă învăţ cuvintele mele.
24 Că am strigat şi nu m’aţi ascultat,
şi v’am întins cuvinte şi nu aţi luat aminte;
25 ci sfaturile mele le-aţi defăimat
şi mustrările mele nu le-aţi luat în seamă.
26 De aceea şi eu voi râde la nimicirea voastră
şi mă voi veseli când vă va veni pieirea
27 şi când fără de veste va da peste voi huietul
şi când ca un vifor se va’ntâmpla surparea
sau când vor da peste voi necaz şi împresurare,
sau când cu vuiet veţi pieri.
28 Atunci voi mă veţi chema şi eu nu voi auzi,
cei răi mă vor căuta şi nu vor da de mine;
29 pentru că ei au urât înţelepciunea,
iar frica de Dumnezeu nu şi-au ales-o,
30 nici la sfaturile mele n’au vrut să ia aminte,
iar mustrările mele le-au batjocorit.
31 De aceea mânca-vor ei din roadele purtării lor
şi de necurăţia lor vor fi sătui;
32 strâmbătatea făcută pruncilor îi va ucide
şi proba de foc îi va nimici pe cei necuraţi.
33 Dar cel ce mă ascultă întru nădejde va sălăşlui
şi fără spaima răului va avea odihnă.