8
1 De aceea, tu vesteşte înţelepciunea,
pentru ca lucrarea minţii să-ţi dea ascultare;
2 că ea pe culmile cele înalte se află
şi’n răscrucea cărărilor e aşezată
3 şi la porţile celor puternici îşi are sălaş
şi la intrările cetăţilor se laudă:
4 „Oamenilor, pe voi vă rog,
şi către fiii oamenilor îmi îndrept eu glasul.
5 Voi, cei lipsiţi de răutate, cunoaşteţi isteţimea,
şi voi, cei neştiutori, puneţi la inimă!
6 Ascultaţi-mă pe mine, că lucruri de mare preţ voi grăi
şi cuvinte drepte voi scoate din buze.
7 Cerul gurii mele adevărul îl va vesti,
fiindcă urâte-mi sunt mie buzele mincinoase.
8 Drepte sunt toate graiurile gurii mele,
nimic în ele nu-i strâmb sau încâlcit;
9 toate sunt deschise celor ce le înţeleg
şi drepte celor ce au aflat cunoaşterea.
10 Învăţătură luaţi, iar nu argint,
şi cunoaştere mai mult decât aurul lămurit
şi pricepere agonisiţi mai mult decât aurul curat.
11 Că mai preţioasă e înţelepciunea decât nestematele
şi nimic din ce e scump nu-i cu ea deopotrivă.
12 Eu, înţelepciunea, sălaş i-am făcut sfatului,
eu am chemat ca martori cunoaşterea şi cugetarea.
13 Frica de Domnul urăşte nedreptatea
şi trufia şi mândria şi căile viclenilor,
iar eu am urât căile încâlcite ale celor răi.
14 Ale mele sunt sfatul şi temeinicia,
a mea e lucrarea minţii şi a mea e tăria;
15 prin mine domnesc regii
şi cei puternici scriu dreptatea;
16 prin mine mai-marii devin mai mari
şi prin mine stăpânii stăpânesc pământul.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc,
iar cei ce mă caută vor afla har.
18 Ale mele sunt bogăţia şi slava
şi bunurile multora şi dreptatea.
19 Sporul meu e mai de preţ decât aurul şi piatra scumpă,
căci roadele mele mai bune sunt decât argintul curat.
20 Eu în căile dreptăţii umblu
şi’n cărările dreptarelor trăiesc la răscruce
21 ca să împart bunuri celor ce mă iubesc
şi vistieriile lor să le umplu de bunătăţi.
Dacă vă voi spune lucrurile ce se întâmplă zilnic,
din amintire le voi povesti şi pe cele de demult.
22 Domnul m’a zidit ca început al căilor Sale spre lucrurile Lui;
23 întru’nceput, mai înainte de veci m’a întemeiat,
mai înainte de a fi durat pământul
24 şi mai înainte de a fi făcut adâncurile,
mai înainte ca izvoarele apelor să fi ţâşnit,
25 mai înainte ca munţii să fi fost sădiţi
şi mai înainte decât toate dealurile, El pe mine m’a născut.
26 Domnul a făcut ţări şi pământuri nelocuite
şi lumea cea mai’naltă în ceea ce-i sub cer.
27 Când pregătea cerul, eu cu El eram;
şi când Şi-a aşezat tronul deasupra vânturilor,
28 şi când a întărit norii cei de sus,
şi când, ca pe o temelie, punea izvoarele în ceea ce-i sub cer,
29 şi când a întărit temeliile pământului
30 eu lângă El eram, una fiind în lucrare,
eu eram aceea în care El Se bucura
şi’n toate zilele necontenit mă veseleam în faţa Lui
31 când El Se veselea desăvârşindu-ne lumea
şi întru fiii oamenilor Se veselea.
32 Acum aşadar, fiule, ascultă-mă:
33 Fericit e bărbatul care mă ascultă
34 şi fericit e omul care păzeşte căile mele,
zilnic priveghind la uşile mele,
aşteptând la pragurile intrărilor mele.
35 Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă
şi [în ele] se pregăteşte bunăvoire de la Domnul.
36 Dar cei ce păcătuiesc împotriva mea îşi pângăresc sufletele,
iar cei ce mă urăsc pe mine, ei moartea o iubesc”.