106
1 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,
că în veac este mila Lui!
2 S’o spună cei ce-au fost izbăviţi de Domnul,
cei pe care El i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
3 Din ţări i-a adunat,
de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
4 Ei au rătăcit prin pustie, în pământ fără de apă,
fără să afle vreo cale spre cetate de locuit.
5 Flămânzind şi însetând,
sufletul în ei li se sfârşea.
6 Şi în necazul lor au strigat către Domnul,
iar El i-a scăpat din nevoile lor
7 şi i-a călăuzit pe calea cea dreaptă,
aşa ca ei să poată merge spre o cetate de locuit.
8 Să-I dăm Domnului mulţumire pentru milele Sale
şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,
9 că suflet însetat a săturat
şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.
10 Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii,
ferecaţi în sărăcie şi fier,
11 – fiindcă amarnici se făcuseră împotriva spuselor lui Dumnezeu
şi mâniaseră sfatul Celui-Preaînalt,
12 da, în muncă grea li se înjosise inima,
slăbeau şi nu era cine să-i ajute –
13 în necazul lor au strigat către Domnul
şi El i-a mântuit din nevoile lor
14 şi i-a scos din întuneric şi din umbra morţii
şi legăturile lor le-a rupt în bucăţi.
15 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale
şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,
16 că porţi de aramă a sfărâmat
şi zăvoare de fier a rupt.
17 El i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor,
că pentru fărădelegile lor fuseseră umiliţi;
18 sufletul lor a urât orice fel de mâncare
şi s’au apropiat pân’la porţile morţii;
19 şi’n necazul lor au strigat către Domnul
şi El i-a mântuit din nevoile lor;
20 L-a trimis pe Cuvântul Său şi El i-a vindecat
şi i-a izbăvit din stricăciunile lor.
21 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale
şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor
22 şi jertfă de laudă să-I jertfească
şi’ntru bucurie să vestească lucrurile Sale.
23 Cei ce se coboară la mare în corăbii
făcându-şi lucrarea lor în ape multe,
24 aceia au văzut lucrurile Domnului
şi minunile Lui întru adânc;
25 El a zis, şi vânt de furtună s’a stârnit
şi valurile mării s’au înălţat;
26 pân’la ceruri se urcă
şi până’n adâncuri se coboară,
iar sufletul lor în tot ce e mai rău li se topea;
27 tulburaţi erau şi se clătinau ca omul când e beat
şi toată înţelepciunea le-a fost înghiţită.
28 Şi’n necazul lor au strigat către Domnul
şi El i-a scos din necazurile lor;
29 El i-a poruncit furtunii, şi ea s’a făcut adiere
şi valurile ei au tăcut;
30 şi ei s’au veselit că se alinaseră,
iar El i-a călăuzit la limanul vrerii Sale.
31 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale,
pentru minunile Sale spre fiii oamenilor;
32 să-L înalţe în adunarea poporului,
în scaunul bătrânilor să-L laude.
33 El a prefăcut râuri în albii pustii,
curgeri de ape, în pământ însetat,
34 pământ roditor, în sărătură,
din pricina răutăţii celor ce locuiesc pe el.
35 El a prefăcut un pustiu în iezere de apă,
şi pământ scorojit, în curgeri de ape,
36 şi i-a aşezat acolo pe cei flămânzi;
iar ei au întemeiat cetăţi de locuit
37 şi au semănat ţarine şi au sădit vii
şi au făcut roadă de sămânţă.
38 Iar El i-a binecuvântat, şi ei s’au înmulţit foarte
şi numărul vitelor lor nu l-a micşorat.
39 Şi ei din nou au fost împuţinaţi
şi încovoiaţi de necazuri, rele şi dureri.
40 Dispreţ au revărsat asupra mai-marilor lor,
iar El i-a făcut să rătăcească în pământ neumblat, unde nu-i nici o cărare.
41 Dar pe cel sărac l-a ajutat să iasă din sărăcie
şi familia i-a făcut-o cât o turmă.
42 Vedea-vor drepţii şi se vor veseli
şi toată fărădelegea îşi va astupa gura.
43 Cine este oare înţelept şi va păzi aceste lucruri
şi va pricepe milele Domnului?