114
Plin am fost de iubire, că auzit-a Domnul
glasul rugii mele,
că auzul Şi l-a plecat spre mine
şi’n zilele mele Îl voi chema.
Durerile morţii m’au cuprins,
primejdiile iadului m’au găsit;
necaz şi durere am aflat.
Şi am chemat numele Domnului:
„O, Doamne, scapă-mi sufletul!”
Milostiv şi drept este Domnul
şi miluieşte Dumnezeul nostru.
Domnul este Cel ce păzeşte pruncii;
umilit am fost, şi El m’a mântuit.
Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,
că Domnul ţi-a făcut bine;
că El mi-a scos sufletul din moarte,
ochii din lacrimi
şi picioarele din lunecare.
Bineplăcut voi fi eu înaintea Domnului
în pământul celor vii.