125
1 Când i-a întors Domnul din robie pe cei din Sion,
devenit-am ca nişte oameni ai alinării.
2 Atunci ni s’a umplut gura de bucurie
şi limba de veselie;
atunci se zicea între neamuri:
„Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!”
3 Mari lucruri a făcut Domnul cu noi,
iar noi eram atunci bucurându-ne.
4 Întoarce-i, Doamne, pe cei robiţi ai noştri
aşa cum se întorc pâraiele în miazăzi.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi,
cu bucurie vor secera.
6 În mergerea lor mergeau şi plângeau
aruncându-şi seminţele,
dar în venire cu bucurie vor veni
purtându-şi în seceră snopii.