145
1 Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea,
cânta-voi Dumnezeului meu atât cât voi fi viu.
3 Nu vă încredeţi în cei puternici,
în fiii oamenilor, în care nu-i nici o mântuire;
4 suflarea li se va duce, ei în pământul lor se vor întoarce,
e ziua’n care gândurile lor toate vor pieri.
5 Fericit e cel căruia Dumnezeul lui Iacob îi este ajutor,
a cărui nădejde e în Domnul Dumnezeul lui,
6 Cel ce a făcut cerul şi pământul,
marea şi tot ceea ce se află’n ele;
Cel ce păzeşte adevărul în veac,
7 Cel ce face judecată pentru cei năpăstuiţi,
Cel ce dă hrană celor flămânzi;
Domnul îi dezleagă pe cei ferecaţi în obezi,
8 Domnul îi ridică pe cei prăbuşiţi,
Domnul înţelepţeşte orbii,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul îi păzeşte pe cei străini;
pe orfan şi pe văduvă îi va lua asupra Sa,
iar calea păcătoşilor o va nimici.
10 Împărăţi-va Domnul în veci,
Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.