16
1 Ascultă-mi, Doamne, dreptatea,
ia aminte la ruga mea,
pleacă-Ţi auzul la rugăciunea mea din buze neviclene!
2 De dinaintea feţei Tale să-mi vină mie judecata,
ochii mei să vadă ce e drept.
3 Tu mi-ai cercat inima, noaptea ai cercetat-o;
cu foc m’ai lămurit, dar nu s’a aflat întru mine nedreptate.
4 Pentru ca gura mea să nu grăiască lucruri omeneşti,
de dragul cuvintelor de pe buzele Tale eu am păzit căi aspre.
5 Întăreşte-mi paşii întru cărările Tale
pentru ca paşii mei să nu şovăie.
6 Eu am strigat fiindcă Tu m’ai auzit, Dumnezeule;
pleacă-Ţi auzul spre mine şi ascultă-mi cuvintele!
7 Minunate fă milele Tale,
Tu, Cel ce-i mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine,
îi mântuieşti de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochiului;
cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă
9 de faţa necredincioşilor care mă necăjesc.
Duşmanii mi-au împresurat sufletul;
10 în grăsimea lor s’au îngrădit,
gura lor a grăit trufie.
11 Izgonitu-m’au acum şi m’au înconjurat,
ochii şi i-au pus asupră-mi ca să mă culce la pământ.
12 Apucatu-m’au precum un leu gata de vânătoare,
ca un pui de leu ce locuieşte’n ascunzişuri.
13 Scoală-Te, Doamne, ieşi-le înainte şi împiedică-i!
Izbăveşte-mi sufletul de cei necredincioşi,
cu sabia Ta, de vrăjmaşii mâinii Tale,
14 Doamne, de cei puţini care’n viaţa lor
îşi iau partea acestei lumi,
cei ce din cămările Tale şi-au umplut pântecele,
şi-au săturat fiii,
iar rămăşiţele le-au lăsat pe seama pruncilor lor.
15 Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale,
sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.