1 De ce oare s’au întărâtat neamurile
şi de ce’n deşert au cugetat popoarele?

2 S’au strâns laolaltă regii pământului,
mai-marii între ei s’au sfătuit
împotriva Domnului şi a Hristosului Său:

3 „Să rupem legăturile lor de pe noi
şi jugul lor de pe noi să-l azvârlim!”

4 Cel ce locuieşte’n ceruri Îşi va râde de ei,
Domnul îi va lua’n bătaie-de-joc.

5 Atunci va grăi către ei întru pornirea Sa
şi întru mânia Sa îi va îngrozi:

6 „Eu Împărat sunt pus de El peste Sion
– muntele cel sfânt al Lui –

7 ca să vestesc porunca Domnului.

Zis-a Domnul către Mine: – Fiul Meu eşti Tu,
Eu astăzi Te-am născut;

8 cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile să-Ţi fie moştenire
şi marginile pământului să-ţi fie stăpânire.

9 Pe ei îi vei păstori cu toiag de fier,
ca pe un vas al olarului îi vei zdrobi în bucăţi”.

10 Şi acum, voi, regilor, înţelegeţi,
învăţaţi-vă voi toţi cei ce judecaţi pământul!

11 Slujiţi Domnului cu frică
şi vă bucuraţi Lui cu cutremur!

12 Luaţi învăţătură, ca nu cumva Domnul să Se-aprindă de mânie
şi să pieriţi din calea cea dreaptă!
Atunci, când degrab I Se va aprinde mânia,
fericiţi vor fi toţi cei ce se încred într’Însul!