4
1 Când eu am strigat, Tu m’ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele;
întru necaz m’ai alinat;
ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2 Voi, fii ai oamenilor, până când veţi fi greoi la inimă?
de ce iubiţi voi deşertăciunea şi cătaţi după minciună?
3 Să ştiţi că minunat l-a făcut Domnul pe cel sfânt al Său;
Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.
4 Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi;
deasupra paturilor voastre
căiţi-vă de cele ce-aţi grăit în inimile voastre.
5 Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul.
6 Mulţi zic: „Cine ni le va arăta nouă pe cele bune?”
Însemnatu-s’a peste noi lumina feţei Tale, Doamne;
7 dat-ai bucurie în inima mea mai mult decât în ei
când roada lor de grâu, de vin şi untdelemn s’a înmulţit.
8 În pace de’ndată mă voi culca şi voi adormi,
că Tu, Doamne, osebit m’ai aşezat întru nădejde.