52
1 Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!”
Stricaţi au devenit şi urâţi s’au făcut în fărădelegi;
nu-i nimeni care să facă binele!
2 Din cer Şi-a aplecat Dumnezeu privirea spre fiii oamenilor
să vadă dacă este cineva care’nţelege sau care-L caută pe Dumnezeu.
3 Toţi s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut,
nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este!
4 Oare nici unul din cei ce lucrează fărădelegea nu va ajunge la cunoaştere?
Cei ce-l mănâncă pe poporul Meu, aşa cum mănâncă pâine,
nu L-au chemat pe Dumnezeu.
5 Cu frică s’au temut acolo unde nu era frică,
fiindcă Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor;
ruşinaţi au fost, căci Dumnezeu i-a făcut de nimic.
6 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?
Când Domnul va întoarce robia poporului Său,
atunci se va bucura Iacob şi se va veseli Israel.