6
1 Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2 Miluieşte-mă, Doamne, că sunt neputincios;
vindecă-mă, Doamne, că oasele mele s’au tulburat,
3 şi sufletul mi s’a tulburat foarte;
dar Tu, Doamne, până când?
4 Întoarce-Te spre mine, Doamne, izbăveşte-mi sufletul,
de dragul milei Tale mântuieşte-mă.
5 Că nu din moarte Te va pomeni cineva;
cine, în iad fiind, se va mărturisi Ţie?
6 Ostenit-am întru suspinul meu,
în fiece noapte scălda-voi patul meu,
în lacrimi aşternutul mi-l voi uda.
7 Ochiul meu s’a tulburat de supărare,
în mijlocul duşmanilor mei m’am învechit.
8 Îndepărtaţi-vă de mine voi, meşteri ai fărădelegii,
căci auzit-a Domnul glasul plângerii mele;
9 Domnul mi-a auzit ruga,
Domnul mi-a primit rugăciunea.
10 Să se ruşineze şi foarte să se tulbure toţi vrăjmaşii mei,
acum, degrab să dea înapoi copleşiţi de ruşine!