1 Cu bucurie strigaţi-I lui Dumnezeu tot pământul,

2 numelui Său cântaţi-i,
daţi mărire laudei Lui!

3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: Cât de înfricoşătoare sunt lucrurile Tale!

Întru mulţimea puterii Tale Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi.

4 Tot pământul să Ţi se închine şi să-Ţi cânte,
numelui Tău să-i cânte.

5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu,
cât e El de înfricoşător în sfaturi, mai mult decât fiii oamenilor,

6 El, Cel ce întoarce marea în uscat;
prin râu vor trece cu piciorul.
Acolo ne vom veseli de El,

7 de Cel ce întru puterea Sa stăpâneşte veacul;
ochii Săi se uită spre neamuri:
cei ce-L amărăsc să nu se înalţe întru ei!

8 Voi, neamuri, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru
şi faceţi să se audă glasul laudei Lui.

9 El, Cel ce sufletul mi l-a temeinicit în viaţă,
nu mi-a lăsat picioarele să se clatine.

10 Că ne-ai încercat pe noi, Dumnezeule,
cu foc ne-ai lămurit, aşa cum în foc se lămureşte argintul;

11 ne-ai prins în laţ, necazuri ne-ai pus pe grumaz,

12 oameni ai ridicat deasupra capetelor noastre,
prin foc trecut-am şi prin apă
şi Tu ne-ai scos la odihnă.

13 În casa Ta intra-voi cu arderi-de-tot,
Ţie voi plini făgăduinţele mele

14 pe care buzele mele le-au rostit
şi gura mea le-a grăit întru necazul meu;

15 arderi-de-tot cu măduvă Îţi voi aduce,
cu tămâie şi berbeci,
boi şi ţapi Îţi voi aduce.

16 Veniţi şi auziţi, şi eu vă voi povesti vouă,
celor ce vă temeţi de Dumnezeu,
câte i-a făcut El sufletului meu.

17 Către El cu gura mea am strigat,
pe El cu limba mea L-am preamărit.

18 Dacă’n inima mea am zărit strâmbătate,
atunci Domnul să nu mă audă!

19 De aceea m’a auzit Dumnezeu,
luat-a aminte la glasul rugăciunii mele.

20 Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce nu mi-a îndepărtat rugăciunea,
şi nici mila Lui de la mine!