70
1 Întru Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
2 Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă,
pleacă-Ţi auzul către mine şi mă mântuieşte.
3 Fii-mi Dumnezeu apărător
şi loc întărit ca să mă mântuieşti,
că Tu eşti temelia mea şi scăparea mea.
4 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului,
din mâna călcătorului de lege şi a omului nedrept.
5 Că Tu eşti, Doamne, puterea mea de a’ndura;
din tinereţile mele, Domnul e nădejdea mea.
6 Încă fiind în pântece, de Tine-am fost legat;
încă din pântecele maicii mele, Tu eşti apărătorul meu;
întru Tine de-a pururi e cântul meu de laudă.
7 Ca de minune m’am făcut multora,
dar Tu eşti ajutorul meu cel tare.
8 Să se umple gura mea de laudă,
ca în cântări să laud slava Ta,
toată ziua mare-cuviinţa Ta.
9 Nu mă lepăda la vremea bătrâneţelor;
când mie îmi va lipsi tăria, Tu să nu mă laşi.
10 Că vrăjmaşii mei au vorbit împotriva mea
şi cei ce-mi urmăresc sufletul s’au sfătuit împreună,
11 zicând: „Dumnezeu l-a părăsit;
urmăriţi-l şi-l prindeţi, că nu-i nimeni să-l scape!”
12 Dumnezeule, nu te’ndepărta de mine,
Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
13 Să se ruşineze şi să piară cei ce-mi defaimă sufletul;
în ruşine să se’mbrace şi în înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
14 Dar eu pururea voi nădăjdui în Tine
şi laudei Tale întregi voi pune adaos.
15 Gura mea va vesti dreptatea Ta,
toată ziua mântuirea Ta,
altceva nu ştiu.
16 Intra-voi în puterea Domnului;
Doamne, îmi voi aminti de dreptatea care este numai a Ta.
17 Dumnezeule, Tu din tinereţile mele mi-ai dat învăţătură,
şi eu de-acum voi vesti minunile Tale.
18 Pân’ la bătrâneţe şi pân’ la cinstirea anilor,
Dumnezeule, nu mă părăsi,
pân’ ce braţul Ţi-l voi vesti la tot neamul ce va să vină,
puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule,
19 pân’ la cele înalte voi vesti lucrurile cele mari.
Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?
20 Cât sunt de mari necazurile cele multe şi rele
pe care mi le-ai arătat!;
dar, întorcându-Te, Tu m’ai chemat din nou la viaţă
şi din genunile pământului m’ai scos.
21 Peste mine ai înmulţit mărirea Ta
şi, întorcându-Te, m’ai mângâiat
şi din genunile pământului din nou m’ai scos.
22 Căci pe Tine Te voi mărturisi;
adevărul Tău în unelte de cântare, Dumnezeule;
Ţie Îţi voi cânta, Ţie, Sfântul lui Israel.
23 Bucura-se-vor buzele mele când Îţi voi cânta,
şi sufletul meu, pe care l-ai mântuit.
24 Chiar şi limba mea toată ziua va cugeta la dreptatea Ta,
când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.