87
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta;
2 să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta,
pleacă-Ţi, Doamne, auzul spre ruga mea!
3 Că sufletul mi s’a umplut de rele
şi viaţa mea de iad s’a apropiat.
4 Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă,
ajuns-am ca un neajutorat,
liber printre cei morţie,
5 ca nişte răniţi ce zac aruncaţi în mormânt,
de care Tu nu-Ţi mai aduci aminte,
lepădaţi de la mâna Ta.
6 Pusu-m’au în groapa cea mai de jos,
întru cele întunecate şi în umbra morţii.
7 Asupra mea s’a întărit mânia Ta
şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine.
8 Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine,
urâciune m’au făcut loruşi,
9 predat am fost şi n’am putut să scap,
ochii mei au slăbit de întristare;
10 strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua,
spre Tine mi-am întins eu mâinile mele:
11 Oare morţilor le vei face minuni?
sau doctorii îi vor scula pe ei din morţi pentru ca aceia să-Ţi aducă laudă?
12 Oare’n mormânt va povesti cineva despre mila Ta
şi’ntru pierzanie despre adevărul Tău?
13 Oare în întuneric vor fi cunoscute minunile Tale
şi dreptatea Ta, în pământ uitat?
14 Dar eu către Tine, Doamne, am strigat
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
15 De ce, Doamne, lepezi Tu sufletul meu
şi-Ţi întorci faţa de la mine?
16 Sărac sunt eu şi’n suferinţe din tinereţile mele,
înălţat am fost, dar şi umilit şi mâhnit.
17 Furiile Tale au trecut peste mine,
înfricoşările Tale m’au tulburat,
ca nişte ape m’au împresurat,
toată ziua laolaltă m’au cuprins.
18 Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin
şi pe cunoscuţii mei de la suferinţă.