91
1 Bine este a ne mărturisi Domnului
şi a-i cânta numelui Tău, Preaînalte,
2 a vesti dimineaţa mila Ta
şi adevărul Tău în toată noaptea
3 pe psaltire cu zece strune, prin cântec de alăută.
4 Că m’ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale
şi întru lucrul mâinilor Tale mă voi bucura.
5 Cât de mari sunt lucrurile Tale, Doamne,
cât de adânci sunt gândurile Tale!:
6 Omul fără minte n’o va cunoaşte
şi cel nepriceput n’o va pricepe.
7 Când păcătoşii răsar ca iarba
şi toţi cei ce lucrează fărădelege iscodesc pe sub gene,
8 o fac spre nimicirea lor în veacul veacului;
dar Tu, Doamne, Preaînalt eşti în veac.
9 Că, iată, vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri
şi toţi cei ce lucrează fărădelege se vor risipi,
10 iar fruntea mea se va înălţa ca aceea a inorogului
şi bătrâneţile mele se vor întări cu untdelemn bogat.
11 Şi ochiul meu s’a uitat peste vrăjmaşii mei,
iar urechea mea îi va auzi pe viclenii ce se ridică împotrivă-mi.
12 Dreptul ca finicul va înflori
şi ca un cedru din Liban se va înmulţi.
13 Cei ce sunt răsădiţi în casa Domnului
în curţile Dumnezeului nostru vor înflori,
14 la adâncă bătrâneţe ei încă se vor înmulţi
şi fericiţi vor fi să dea de veste
15 că drept este Domnul, Dumnezeul meu,
şi că nedreptate nu se află într’Însul.