1 Pavel, rob al lui Iisus Hristos, apostol chemat, ales pentru Evanghelia lui Dumnezeu 2 pe care’n Sfintele Scripturi prin profeţii Săi mai dinainte a făgăduit-o 3 despre Fiul Său, Cel din sămânţa lui David născut după trup, 4 iar după Duhul Sfinţeniei rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere dintru’nvierea din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru, 5 prin Care noi am primite har şi apostoli, pentru ca’ntru numele Său să fie credinţa adusă spre ascultare la toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Iisus Hristos; 7 tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi ai lui Dumnezeu, sfinţi prin chemare: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

8 Mai întâi, prin Iisus Hristos Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi toţi; căci credinţa voastră se vesteşte în toată lumea; 9 martor îmi este Dumnezeu, Căruia cu duhul meu Îi slujesc întru Evanghelia Fiului Său, că ne’ncetat fac pomenire despre voi, 10 pururea cerând în rugăciunile mele ca odată şi-odată, prin voia Lui, să am un prilej bun de a veni la voi. 11 Că doresc mult să vă văd, ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră; 12 sau mai degrabă pentru ca împreună cu voi să mă mângâi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea. 13 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi – dar pân’acum am fost împiedicat –, pentru ca şi’ntre voi să am vreo roadă ca şi’ntre celelalte neamuri. 14 Dator le sunt şi Elinilor şi barbarilor, şi înţelepţilor şi neînţelepţilor. 15 Aşa că din parte-mi sunt gata să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.

16 Că eu nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos; pentru că ea este putere a lui Dumnezeu spre mântuire tot celui ce crede, întâi iudeului şi de asemenea elinului. 17 Căci în ea dreptatea lui Dumnezeu se descoperă din credinţă spre credinţă, aşa cum este scris: Iar dreptul din credinţă va trăi.

18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi nedreptatea oamenilor care ţin adevărul în robia nedreptăţii. 19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat întru ei; căci Dumnezeu le-a arătat-o: 20 Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui – adică veşnica Sa putere şi dumnezeirea – prin cugetare se văd din făpturi; aşa că ei n’au cuvânt de apărare, 21 căci deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit şi nici nu I-au mulţumit, ci’n cugetările lor s’au rătăcit şi inima lor cea neînţelegătoare s’a întunecat. 22 Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni 23 şi slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios au preschimbat-o în asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al patrupedelor şi al târâtoarelor.

24 De aceea Dumnezeu i-a predat necurăţiei, după poftele inimii lor, ca să-şi necinstească trupurile ei între ei, 25 ca unii care au preschimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s’au închinat şi i-au slujit făpturii în locul Făcătorului, Cel ce este binecuvântat în veci, amin!

26 Pentru aceea Dumnezeu i-a predat unor patimi de necinste; că şi femeile lor au preschimbat legăturile fireşti cu acelea împotriva firii; 27 asemenea şi bărbaţii, părăsind fireasca legătură cu femeia, în pofta lor s’au aprins unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor.

28 Şi aşa cum ei n’au încercat să-L păstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, tot aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor cea fără judecată, să facă ceea ce nu se cade, 29 plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele; bârfitori, 30 pârâtori, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, 31 nesocotiţi, călcători de cuvânt, lipsiţi de iubire, lipsiţi de milă; 32 care, deşi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că adică cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, dar le şi încuviinţează celor ce le fac.