1 Pe cel slab în credinţă primiţi-l fără să-i judecaţi gândurile. 2 Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. 3 Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă; pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu, cel ce judeci pe servul altuia? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ţine’n picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea drept. 5 Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să-şi aibă’n minte deplina sa încredinţare. 6 Cel ce ţine ziua, pentru Domnul o ţine; şi cel ce nu ţine ziua, pentru Domnul n’o ţine. Şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă-I mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi-I mulţumeşte lui Dumnezeu.

7 Că nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. 8 Că dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. 9 Căci pentru aceasta a trăit şi a murit şi a înviat Hristos, ca El să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. 10 Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? sau tu, pe fratele tău de ce-l dispreţuieşti? Fiindcă toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Că scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul –; Mie Mi se va pleca tot genunchiul şi toată limba Îi va da slavă lui Dumnezeu. 12 Astfel că fiecare din noi va da seama despre sine înaintea lui Dumnezeu.

13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: să nu pui în calea fratelui piatră de alunecare sau de poticnire. 14 Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este spurcat prin sine; dar pentru cel ce gândeşte că ceva e spurcat, pentru acela spurcat este. 15 Dacă însă, din pricina mâncării, fratele tău se mâhneşte, tu nu mai umbli potrivit iubirii. Cu mâncarea ta nu-l da pierzării pe acela pentru care a murit Hristos. 16 Aşadar, să nu fie bunul vostru defăimat, 17 căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt; 18 şi cel ce’ntru aceasta-I slujeşte lui Hristos este bineplăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. 19 Drept aceea, să le urmăm pe cele spre pace şi pe cele spre zidirea unuia de către altul.

20 Nu strica, de dragul mâncării, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar sunt un rău pentru omul care mănâncă spre’mpiedicare. 21 E bine să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se’mpiedică, se poticneşte sau slăbeşte. 22 Credinţa pe care o ai, s’o ai pentru tine însuţi în faţa lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se osândeşte pe sine în ceea ce alege. 23 Dar cel ce are îndoieli e osândit dacă mănâncă, fiindcă n’o face din credinţă. Şi tot ce nu-i din credinţă e păcat.